poate ca nici eu nu m-am exprimat chiar bine. sentimentul precede fapta pentru ca din dragoste il ajutam pe fratele nostru, din dorinta de a-l bucura. iar bucuria noastra urmeaza bucuriei fratelui, dar pentru el, nu pentru noi. eu daca ii dau unui sarac un banut si il vad ca se bucura, ma bucur de bucuria lui, nu pentru ca eu l-am bucurat. Dumnezeu este cel care bucura, noi doar incercat pe cat putem sa facem voia Lui. daca noi ne "bucuram" ca i-am dat unui sarac 5 lei, fara a ne gandi la acel sarac ci numai la fapta noastra asta nu mai e bucurie.
|