Citat:
Īn prealabil postat de andrei_im
poate ca nici eu nu m-am exprimat chiar bine. sentimentul precede fapta pentru ca din dragoste il ajutam pe fratele nostru, din dorinta de a-l bucura. iar bucuria noastra urmeaza bucuriei fratelui, dar pentru el, nu pentru noi. eu daca ii dau unui sarac un banut si il vad ca se bucura, ma bucur de bucuria lui, nu pentru ca eu l-am bucurat. Dumnezeu este cel care bucura, noi doar incercat pe cat putem sa facem voia Lui. daca noi ne "bucuram" ca i-am dat unui sarac 5 lei, fara a ne gandi la acel sarac ci numai la fapta noastra asta nu mai e bucurie.
|
Pai si acum oare nu ati spus exact ce am spus si eu: noi ne bucuram dupa fapta pentru ca Domnul se bucura = Domnul ne da bucuria...
Da, e adevarat ca din iubirea de aproapele se naste fapta, dar fapta poate sa apara sau nu...Pentru ca din setea asta de informatie, pentru a vedea daca ce faci e bine sau nu, iti amani faptele bune...Si daca mai ajungi si la o concluzie gresita in timpul acestei obsesii de a te informa(care de altfel nu va avea sfarsit) este posibil sa nu mai faci deloc fapte bune...