[AlinB]

În prealabil postat de stereox

Cred ca avem definitii diferite pentru "cercetare". Pentru mine cercetarea nu poate fi decat rationala si urmeaza cu strictete pasii enumerati in postul anterior. Daca rugaciunea este unul din instrumentele teologice pentru cercetarea existentei lui Dumnezeu, atunci ar trebui sa treaca prin aceleasi teste ca orice alt instrument de cercetare. Adica prin experimente riguroase din care sa rezulte, dincolo de orice marja statistica, faptul ca rugaciunea are efectele x, y si z. Dupa care sa se stabileasca faptul ca acele efecte nu se datoreaza vreunei variabile ascunse in experiment, ci chiar existentei lui Dumnezeu.
Dar imi e foarte greu sa cred ca asa ceva ar fi posibil.


Experienta personala nu are nimic de-a face cu stabilirea existentei / inexistentei unui fenomen. Mai mult, experienta personala trebuie eliminata din orice astfel de situatii pentru ca poate induce in eroare. Experienta personala, tradusa prin tendinta de a observa doar acele rezultate care coincid cu ideile preconcepute sau dorintele cuiva, schimba in mod evident rezultatul.
Daca simplul fapt al perceptiei vizuale poate fi alterat de asa numitele "iluzii optice", iti dai seama in ce masura o predispozitie / credinta anterioara poate afecta cercetarea unei notiuni fundamental dificile, cum e existenta / inexistenta lui Dumnezeu.

Intelegem care sunt ideile tale preconcepute care te opresc sa studiezi efectiv fenomenul, dar cred ca asta nu este o piedica in calea implicarii tale efective in studierea fenomenului.

Dar hai sa zicem ca rezultaltele studiului tau personal vor valida teologia si ceea ce este legat de ea, ce crezi ca vor zice tovarasii tai atei cand le vei comunica rezultatul?


Eu il vad undeva printre cele scrise de tine mai sus..

Ce-i drept, nu am studiat viata Sfintilor Parinti, am considerat ca nu pot invata nimic. Este posibil sa ma insel si sa pot gasi in cartea pe care o recomanzi modele de urmat.

Cum se cheama printre atei chestia asta cu ideile preconcepute si crezurile "apriori" care nu au o baza rationala?

Albert Einstein era ateu. E suficienta o cautare pe Google despre atitudinea lui Einstein fata de religie. Spre sfarsitul vietii devenise agasat de insistentele unor credinciosi si a trebuit sa afirme clar si in scris ca nu crede.
Dar asta nu schimba nimic. Nu e relevant ce anume cred X sau Y, oricat de faimosi ar fi ei. Si ca sa intelegi de ce, te rog sa-mi raspunzi la o intrebare.
Daca Einstein si Nicolae Paulescu ar fi fost musulmani si ar fi afirmat cu tarie credinta lor in Allah, te-ai fi convertit si tu la islamism? :)

Albert Einstei era un om credincios, dar strict in masura in care un miop poate vedea la mai mult de doi metri in fata sa.

Dar daca ar fi trait suficient de mult, intr-o lume in care stiinta ar fi avut o latura mult mai altruista, probabil ca ar fi ajuns sa stie si sa spuna mai mult despre ceea ce trece de pragul simplei filosofii.