[AlinB]

Din cate spui, pare un om credincios. Si mama lui la fel.
Dar intr-adevar, nu se poate casatorie religioasa fara cea civila, si care ar fi sensul sa nu o faceti pe cea civila? Cea civila este oricum o formalitate fata de cea in fata lui Dumnezeu.
Nunta propriuzisa se poate face si mai tarziu, asta nu e o problema.

Daca este cu adevarat si tu esti, si aveti binecuvantarea lui Dumnezeu, nimic nu este imposibil.

Chestiea cu stabilitatea materiala este o abureala, de ce sa traiti intr-un soi de semi-casatorie ca sa faceti bani sa va casatoriti cand puteti sa va casatoriti si sa faceti bani impreuna.

Atunci cand stati impreuna e mai usor dpdv financiar, si ca sa stati impreuna fara a fi casatoriti si fara a cadea in pacate e cvasi-imposibil.

Greselile parintilor nu trebuie sa-ti afecteze viata ta, iar "a astepta" un timp nedefinit nu este o solutie.

Eu am cunoscut fete casatorite care erau inca studente si erau f. fericite si asta pentru ca aveau o viata de credinta desi nu de multa vreme, insa o data ce au parasit lucrurile rele viata lor s-a schimbat radical iar relatiile sunt altfel.

E adevarat, riscuri exista dar daca ai sa te casatoresti peste 10 ani sa zicem, este asta o garantie ca pe urma nu vor fi absolut nici un fel de probleme?

Prietenul (viitorul sot) gandeste f. bine si frumos, nu prea vezi baieti care sa puna problema asa in ziua de azi.

Daca se vede in faptele lui ca este un om credincios, luati-va si sa aveti o viata frumoasa si sa nu va temeti de ispite si caderi, pentru ca frica te impinge tocmai spre obiectul ei.