Înţelegerea patristică a Părintelui Serafim Rose în ce priveşte locul sexualităţii în zidire, subiect deja abordat anterior, l-a făcut să-i poată ajuta pe alţii să aşeze sexualitatea în perspectiva corectă. Iată ce scria unuia dintre fiii săi duhovniceşti, care era căsătorit şi cu copii:
"Confuzia larg răspândită cu privire la această problemă pare să vină din neînţelegerea adevăratei învăţături ortodoxe despre sexualitate – care nu este nici „sfântă", dar nici rea. Vieţile Sfinţilor ar trebui să fie de ajuns, fără alte tratate patristice, pentru a afla învăţătura ortodoxă: anume că împreunarea trupească, chiar binecuvântată de Biserică şi împlinind o poruncă a Ziditorului, rămâne o parte a firii dobitoceşti a omului şi, în omenirea căzută, este inevitabil legată de păcat. Aceasta nu ar trebui să ne mire, dacă ne gândim că un lucru atât de necesar precum mâncatul este aproape invariabil legat şi de păcat – care dintre noi se poate înfrâna întru totul când mănâncă sau bea, stăpânindu-şi deplin pântecele lui? Pacatul nu este o categorie de actiuni specifice de la care infranandu-ne devenim "fara de pacat", ci mai degraba un fel de plasa care ne prinde si din care nu mai putem scapa niciodata in aceasta viata.
Cu cat traim mai adanc Ortodoxia, cu atat ne sitim mai pacatosi, petnru ca vedem mai limpede plasa in care este prinsa viata noastra; asa se face ca omul , care savarseste mai putine pacate se simte mai pacatos decat cel ce savarseste mai multe pacate.
De altfel, Părinţii arată limpede că Adam si Eva nu au cunoscut impreunarea trupeasca in Rai (si desigur, nici nu au mancat carne). Mi se pare că însă Toma d’Aquino spune că au cunoscut-o – ceea ce ar fi în acord cu doctrina romano-catolică despre firea umană.
Toate acestea ar trebui scrise şi tipărite într-o bună zi, cu multe citate din Sfinţii Părinţi şi din Vieţile Sfinţilor – împreună cu întreaga problemă a sexualităţii: avort, păcatele fireşti şi cele nefireşti, pornografie, homosexualitate etc. Cu izvoare scripturale şi patristice, totul s-ar putea face cu grijă şi fără a leza pe nimeni, dar limpede. [...]
De ajuns cu subiectul acesta; ai dreptate, de altfel, că este mai bine ca asemenea lucruri să fie tipărite de mireni, nu de călugări!"
(Fragment din Ierom. Damaschin, "Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose", Editura Sophia, 2005 )