Citat:
În prealabil postat de heaven
Andreicozia are dreptate cand spune sa iertam,dar sa nu uitam,in sensul ca a iubi crestineste nu inseamna neaparat sa te faci presul de sters pe jos al unora si altora,alegand sa te distrugi pe tine.Ierti,dar daca acel om persevereaza in greseala este mai intelept sa te distantezi.
Dar,mai apare si intelesul celalalt al acestor spuse si anume acea iertare falsa,acea greseala care se iarta in aparenta, nu se uita si se plateste cu prima ocazie.Acela este adevaratul fariseism.
|
Sunt de acord, altfel se poate considera ca e doar fariseism si in sensul in care cel care iarta se gandeste la sufletul lui mantuit pentru ca se poate considera un martir...singur, deci practic un gen se superficialitate si egoism ascuns, cand de fapt el nu are curajul sa isi exprime dezaprobarea legata de ceva ce nu este compatibil cu educatia/caracterul sau.
Eu nici nu ma chinui sa iert prea mult, cum vad ceva ce nu imi convine, ma deranjeaza, taxez imediat...cu diplomatie in prima faza,e adevarat, dar nu se pune problema sa fac un exercitiu de autoflagelare inutila.
Cred ca de noi depinde evolutia lucrurilor, relatia cu cei cu apropiati si oamenii de care ne inconjuram...si nu vad deloc sensul relationarii cu persoane care (ne) gresesc, fara a ne exprima opinia legata de orice ne deranjeaza, practic asa vezi clar daca se merita sa mai continui o relatie sau nu, in caz contrar e ceva fara sens si deloc constructiv...
