Da, sigur, trebuie sa ne pastram credinta, dar intrebari avem voie sa ne punem, indiferent de confesiune si credinta.
Nu cred ca poate fi nimeni atat de perfect in credinta.
Mai ieri citeam undeva ca acela care nu intreaba (si cerceteaza) inseamna ca nu fiinteaza (in credinta), nu actioneaza.
Si eu imi pun asemenea intrebari, fara a renunta la credinta mea. Totusi indoilei si intrebari am.
Revenind la subiect, mie mi se pare ca se tinde mult sa se anuleze comunicarea directa a omului cu Dumnezeu. Nu ma refer aici la intermediari din ceruri (Sf. Fecioara, sfinti, etc.).
Nici nu stiu daca la asta se referea intrebarea. Eu ma refer la intermediarii de pe pamant.
S-a ajuns ca valoarea individului si a rugaciunii sale private sa nu mai aiba nici o valoare. Numai preotul duhovnicul si comunitatea trebuie sa fie si sa lucreze in numele individului.
Asta nu mi se pare corect, pentru ca la sfarsit, in fata lui Dumnezeu, tot singuri suntem, fara preotul sau comunitatea alaturi.
N-avem voie sa facem nimic singuri, totul este o taina, in spatele altarului si etc., ne rugam numai cu totii la slujba. Daca ne rugam numai acasa, ca asa simtim (macar la un moment dat), ca nu putem merge in lume, la biserica, este pacat si este rau.
La asta ma refer eu.
Iar preotul este tot om pana la urma. Pana la urma ajungem si noi precum catolicii si spunem ca cei din ierarhia bisericeasca sunt sfinti. Si asa har special au, marii duhovnici sunt sfinti toti, arhiereul este stapanul nostru, etc.
Trebuie sa avem grija putin.
|