Citat:
În prealabil postat de AndruscaCIM
Banuiesc ca fiind un crestin bun, nici nu agreezi vocabularul vulgar atunci cand te lovesti de el, sau rautatea...si in aceste cazuri ce faci, stai si asculti si abia astepti revederea unei astfel de persoane sau spui clar persoanei ca iti displace acest lucru si ai prefera sa nu se mai repete asa ceva in prezenta ta?
Eu de exemplu chiar consider ca cineva greseste chiar si vorbind in prezenta mea altfel decat ar denota buna crestere/bun simt, si chit ca nu mi s-ar adresa mie...eu spun clar ce am de spus si ma astept sa inceteze!!! 
Gresesc sau nu? |
Doamne-ajuta!
Eu fac foarte multe greseli. Dovada cea mai buna sunt chiar postarile mele (multumesc frate Windorin pentru atentionarea de pe alt thread). Dar, faptul ca una gandesc si nu tot aceeasi o si fac este rezultatul nevredniciei mele. Nu o sa ma apuc sa fac apologia raului pentru ca il am prezent in mine, dar nici nu o sa tac atunci cand trebuie sa marturisec binele, doar pentru ca eu inca nu sunt asa cum as vrea sa fiu. Sunt 4 pasi din care eu nu am facut decat o catime: afli, intelegi, faci si simti.
In privinta mea, am mai spus: ma regasesc in toti cei care gresesc si la ei tin in mod deosebit. Exemplu: tin mai mult la cei cu care am avut schimburi de replici in contradictoriu decat la cei la care ma uit ca la modele. Dar, si cu aceasta ocazie imi cer iertare, nu cred ca am folosit cea mai buna cale. Am fost cum iti place si fratiei tale sa spui ca esti - taios - cu cei care loveau in cele la care tin si nu mi-am propus decat sa opresc ceva care imi parea gresit, fara a lua in calcul si consecintele interventiilor mele. Ori, o astfel de atitudine - cu amaraciune o spun - este chiar conforma cu titlul pe care, parca chiar mie mi l-am dat: O IUBIRE SCHIOAPA!
Insa, nu despre persoana mea sau despre fratia ta este vorba aici, ci despre o idee pe care o dezbatem. Daca poti sa uiti raul si uratul.
Nu poti sa le uiti imediat, dar daca scopul nostru este sa ne unim cu Hristos, prin Hristos, catre Hristos, atunci nu trebuie sa ne preocupe tinerea in memorie a raului si uratului ci coplesirea lor cu bine si frumos. Asta se face cu rabdare si tenacitate, cu dedicare si disponibilitate, cu sinceritate si, in primul rand
cu asezarea voii Lui in fata voii noastre. Si atunci, tot ceea ce noua ne pare imposibil, Dumnezeu ne va arata ca este posibil. Dar, trebuie ca, macar sa vrem si sa nu deznadajduim.
Inca o data, iertare tuturor celor care le-am fost motiv de inversunare si nu de iubire.
Doamne-ajuta!