Citat:
În prealabil postat de 11111111
Iubita pusichet...
sa nu uitam, barbatii sunt "suflete de copii",indiferent de varsta reala...
ei sunt mereu intr-o cautare a cuvantului bun,mereu in cautarea "luminii"(asta pentru a-i lumina si pe ei sufleteste)...
si cum copiii gresesc(mai mult sau mai putin)ei trebuesc iertati si iubiti la fel sau mai mult...
mai bine sa-ti plangi durerea decat sa plangi in singuratate...
hm...chiar daca a plecat,...lasa-i ceva timp de discernamant.
Cuplul este supus mereu unor incercari si as numii cateva...
Un motiv pentru care soțul și soția nu reușesc să comunice corespunzător este acela că fiecare dintre ei se teme să-i împărtășească celuilalt propriile gânduri și simțăminte.
De multe ori, există o oarecare teamă în ce privește unul sau chiar ambii parteneri de a-și împărtășii propriile gânduri și sentimente. Teama de a experimenta cea mai dureroasă jignire – respingerea – împiedică împărtășirea deschisă a gândurilor și a simțămintelor.
Există și o justificare pentru o asemenea teamă, aceea fiind că foarte mulți oamnei și-au deschis sufletul partenerului și au fost respinși. Unii oameni au fost răniți atât de tare, încât au refuzat să mai încerce vreodată. Ca urmare, ei se strecoară înăuntrul unei cochilii și rămân acolo, păstrând aparența unui partener de căsătorie mulțumit, dar negând realitatea
Un alt motiv pentru care cuplurile nu reușesc să comunice, îl constituie faptul că este mai ușor să-ți ignori și să-ți reprimi ideile și sentimentele, decât să înveți cum să le tratezi într-un mod adecvat.
Motivul acesta are strânsă legătură cu imaginea pe care o avem despre noi înșine. Dacă crezi că persoana ta sau părerile tale sunt lipsite de orice valoare, atunci de ce să încerci să le împărtășești? Cine ar vrea să audă ce ai tu de spus? Și când cel căruia i te adresezi te respinge, atunci tabloul este complet. Ajungi la concluzia că este mai bine să te retragi, decât să fii rănit.
Iubita mea..eu cred ca ai multa putere si rabdare ca Domnul sa-ti "rezolve"cazul...
tie trei fapte iti trebuiesc:rugaciune,rabdare si iertare...incununate cu Sf.Spovedanie
ia sa vezi tu minune...crede-ma,ai sa-mi spui tu mie...
eu iti dedic cateva versuri...
..........
Doamne ajuta!
|
Scrii f frumos, 1111.., am citit de mai multe ori mesajele tale.
Chiar "functioneaza" sa comunici sotului ce simti? Se va dezmetici el, se va intoarce la iubirea jurata? etc.
Eu am o alta perceptie despre relatii. Cred ca in momentul in care el calca stramb, el incearca sa se justifice (ca doar nu-si va sifona imaginea buna despre propria lui persoana) construind o imagine oribila a sotiei. Chiar daca Pusichet este o fiinta minunata, el va crede despre ea tot felul de lucruri neplacute, iar cel mai mult il va scarbi si infuria tocmai faptul ca ea il iubeste (il iubeste cu toate defectele si scaparile lui). Mi-a fost dat sa vad de cateva ori (si la un moment dat am experimentat si eu) cat de mult uraste un barbat tocmai faptul ca este iubit cand el nu vrea. Ca acea iubire este o nuia pentru constiinta lui.
Si eu cred ca ea trebuie sa-i spuna sotului ce simte si sa o faca in mod frumos (nu revendicativ). Dar cred ca trebuie sa se pregateasca pt ce este mai rau, pentru ca putin probabil ca el va fi emotionat in sens bun. (Probabil ca va fi furios pt ca ea il face sa simta regret, rusine etc.). Dar ea sa nu lase lucruri nespuse.
Pusichet, sa te ajute si sa te intareasca Dumnezeu.