Bunnn...Omule Bun,tu despre care Mircea Eliade vorbesti?citez din ce-ai spus:"Am citit cu muuulti ani in urma Istoria religiilor ",ma intreb oare ce ai inteles la acea varsta(ma refer la complexitatea temelor abordate),dar mai ales,cu ce-ai ramas lamurit dupa ce ai citit???
Tu afirmi:"pentru mine acele "Istorii ale religiilor" n-a insemnat mare lucru"
Morala la cele afirmate:
Mircea Eliade a scris ISTORIA Religiilor,nu ce spui tu...ISTORII ALE RELIGIILOR"...mare greseala(dar te citez:"mare lucru n-am inteles"si tot aici ...pledezi mult pe probabilitate, nu esti sigur de starea ta:"probabil sunt eu mai ciudat...da, era mai mult decat NIMICUL)"

Mentionezi:"daca intru intr-un Dex"(Dex-ul limbii române este cuprins într-un singur volume,deci..trebuie sa "intrii"in Dex...intelegi morala?...acum ne referim strict la ortodoxie,nu la dragoste(nu este relevant acum...)si acum este acum... "daca o sa caut in Istoria religiilor ce inseamna Ortodox,voi fi dezamagit fiindca acolo nu scrie mana celui care traieste ortodoxia"
Drag frate ...hai sa-ti citez cateva randuri din cartea lui Eliade",strict legate de cuvantul ORTODOXIE:
"APUSENII se nasc in catolicism. Rasaritenii ajung la ortodoxie."
"Ortodoxia e, pentru noi, Crestinismul autentic"
"Trebuie sa fim crestini - pentru a gasi un sens vietii, sens care sa intreaca simpla umanitate, si sa cuprinda din acel suc al metafizicii, care singur ne orienteaza."
"Crestinismul stapaneste sensul vietii - care nu e un sens tragic."
"Ortodoxia ne sileste sa renuntam la o parte din viata? Ortodoxia nu ne sileste nimic. Faptele pe care le facem sub inraurirea ei sunt fapte firesti, care nu ne mutileaza viata - pentru ca viziunea acestei vieti e schimbata. Un ortodox poate fi ascet sau pacatos. Ce insemnatate poate avea faptul acesta? Experienta religioasa, dragostea catre Hristos - ramane aceeasi."
"Asadar, orice drum ar apuca, o constiinta contemporana ajunge la crestinismul ortodox "
"Viata crestina inseamna siguranta valorii sufletesti si a per*manentei acestei valori. Asadar optimism, incredere, drum-drept, rodnicie."
"A trecut - intre noi si acele fericite prime secole dupa Iisus - istoria. Au trecut, deci, formatii spirituale care au barat drumul scurt catre ortodoxie. Daca voim sa ramanem sinceri pana la urma, trebuie sa marturisim: acei dintre ortodocsi care au dus o viata lipsita de nelinisti si experiente launtrice, nu sunt adevarati ortodocsi. Cred, poate; dar nu stiu ce sa creada si nu cunosc pretuirea credintei, cand sufletul se intoarce de pe pustiile invataturilor lumesti."
Eliade nu a fost niciodată un simplu „savant” neutral, spectator critic şi detaşat în lungul său periplu prin Istoria religiilor.În acelaşi timp, datorită lui Eliade, teologia creştină, contaminată în multe privinţe excesiv de raţionalismul modern, a devenit mai sensibilă la condiţia religioasă a creştinismului.Da, intrând în polemică cu anumiţi teologi creştini, Eliade le reproşează că nu au fost „la înălţimea misiunii lor.În lucrările sale Eliade a vorbit mereu despre „hierofanii”, despre descoperirea sacrului, despre delimitarea sacrului faţă de profan.Dumnezeu nu doar intervine, ca în iudaism, în istorie, lăsându-şi amprenta propriei voinţe asupra ei, ci şi coboară El însuşi în istorie, ca fiinţă istorică, făcându-Se om.Pe aceeaşi linie, Eliade consideră, însă, că esenţa mesajului creştinismului o constituie, în fapt, moartea şi învierea lui Hristos în istorie, afirmând că „Iisus a pătimit în istorie şi din cauza istoriei, dar a înviat împotriva ei, biruind-o şi anulându-i teroarea şi blestemul.S-a discutat mult despre „credinţa” sau „necredinţa” lui Eliade în funcţie de valorile religioase şi creştine despre care a scris. Celebrul dramaturg E. Ionesco sublinia într-un anume context: „Mă aflam la New York când am aflat vestea morţii lui Mircea Eliade. Erudiţia sa era fabuloasă. Pasiunea de cercetător, enormă: ştia totul despre religii. Era de o asemenea discreţie, încât niciodată n-am ştiut dacă era cu adevărat credincios sau nu. Dar a adus lui Dumnezeu servicii incalculabile. A creat credincioşi şi, prin aceasta, a schimbat spiritual o mare parte a lumiiEl este cel ce-a trecut prin toate doctrinele credinţelor şi religiilor, ale civilizaţiilor şi culturilor umane, avea termenii necesari de comparaţie şi, dacă acum găsiţi ce vedeţi pe pereţii acestei case (icoane şi crucifix), e dovada că Eliade a voit să se vadă clar adeziunea sa sufletească la creştinismul ancestral, aşa cum era el viu în familia sa din Bucureşti. El a murit ca un creştin adevărat, căci el trăia în ultimii ani ca un monah oriental, devotat lucrurilor spirituale, consolat de forţa creştinismului.Profilul creştin al lui Eliade reiese şi din mărturisirea pe care d-na Lidia Ionescu Stăniloae o face în cartea sa, Împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae, legată de întâlnirea dintre cel mai mare teolog ortodox român, părintele D. Stăniloae, şi marele savant, în casa acestuia din urmă, la Chicago (1982), cu puţini ani înainte de moartea sa:
„Mircea Eliade ne-a povestit de amintirile lui de la Paris… felul cum ajunsese în America… Din prima clipă s-a înţeles foarte bine cu tata şi raporturile care s-au stabilit între ei au fost extrem de cordiale. …Mircea Eliade i-a cerut tatei să facă o slujbă şi să-i binecuvinteze casa. A îngenuncheat concentrat şi cu evlavie şi şi-a împreunat mâinile la rugăciune. Erau deja aproape paralizate, atinse de boala cumplită care l-a măcinat, şi ne-a durut inima să-l vedem astfel, ca pe un trunchi de copac ale cărui ramuri începuseră să se usuce'

Acum...iarta-ma dar eu am citit mai multe comentarii de la tine...si spre stupoarea mea...
vad ca-i diseci si pe marii preoti(Cleopa,Argatu...etc)
Dragul nostru frate,citeste vietile lor(la cei care iti permiti sa-i analizezi) si apoi scrie,ataca,loveste,defaimeaza...
pana atunci...multumeste-i lui D-zeu.ca datorita lor...mai ne tine pe pamant.
Trudeste,patimeste,umileste-te ca ei...si vei fi mare...
acela care era canva cioban(Pr.Cleopa),afla tu...ca multi savanti i-a pus in mare incurcatura,lasandu-le doar tacerea.
Frate daca eu gresesc,Domnul sa ma lumineze,daca tu...Maica Domnului sa te lumineze.
Daca gresim amandoi,dragi crestini si frati din suflet ne iertati!
Pace noua!