Citat:
În prealabil postat de stereox
... - altfel nu am putea vorbi despre armonie. Concluzia nu rezulta din premisa (ignoram ca premisa continea deja eroarea de logica "echivocare"). Cum imi poti demonstra ca nu putem vorbi de armonie daca ratiunea mea nu aspira la randuiala Lui? Te bazezi pe credinta ta cand spui asta? Simpla credinta nu e un argument, altmiteri ar trebui sa consideram la fel de valida si credinta unor budisti de exemplu...
....
|
Doamne-ajuta!
In textul meu:
Ma tem ca avem intelegeri diferite fata de termenul RATIUNE. Pe Dumnezeu il cunosti inclusiv rational. Dumnezeu este si ratiune. Ratiunea umana aspira la ratiunea divina, la randuiala Lui. Altfel nu am mai vorbi despre armonie. Armonia divina in afara ratiunii ar fi haos si ar desfiinta implicit notiunea de iubire.
Am bolduit cum trebuia citit. Exista premisa si concluzie. Acum, sa stam si sa explicam care sunt conditiile favorizante aparitiei haosului, sau cum poate un factor ordonator sa contribuie la o stare de echilibru imi pare ca alunecam in perimetre fara de folos.
Ultima fraza presupune admiterea dragostei ca alta cale de cunoastere. Nu ne abatem semnificativ de la idee cand ne reamintim ca "Daca dragoste nu e, nimic nu e" este mai mult decat o parafraza la un celebru verset al Sf Ap Pavel. Este o proiectie de maxima densitate a modelului Hristic, Calea, Adevarul si Viata in IUBIRE pentru orice crestin.
In rest nu mai vreau sa fac comentariu la comentariu pentru ca nu ne ajuta. Te rog, incearca sa purtam aceasta discutie in afara speculatiilor, pentru ca ne pierdem in detalii nesemnificative. Este pe forum o serie de useri care dau impresia ca sunt cantonati intr-o plaja de discutii care comuta plictisitor intre eroare de tip logic si link-uri catre lol.
Dumnezeu, evident nu poate fi cunoscut exhaustiv. Prin urmare nu il poti defini exact. Dar, pana la un punct, care difera de la persoana la persoana, el poate fi cunoscut rational. Urmeaza un tronson in care ratiunea este asistata de dragoste. Si apoi ultima etapa, aici, in acest segment de viata, cand Dumnezeu se reveleaza functie de masura la care a ajuns persoana.
Vezi, aici este problema. Capul de pod pentru un ateu care vrea sa afle daca exista Dumnezeu este rugaciunea sincera. Daca este impletita cu studiul teologic potentialul de cercetare este mult sporit. Cea mai simpla si mai eficienta cale este ca sa se duca la un duhovnic, sa il roage sa il accepte ca ucenic si sa se lase condus o vreme.
Abia dupa aceea, dupa familiarizarea cu metodologia de apropiere de Dumnezeu poate incepe sa aiba pareri despre Este sau Nu Este.
Doamne-ajuta!