Ei, draga prietene, cam asta inseamna filozofie! Contradictie, nesiguranta, sustinerea unor idei care nu ne apartin...
Acum nu prea am timp sa-ti raspund pe larg. E trecut de miezul noptii si maine am o zi grea. O sa incerc sa fiu scurt, cat mai scurt cu putinta si te rog sa ma ierti daca inca se mai isca neintelegeri pe alocuri. Eu ma privesc pe mine inainte de orice. Dumnezeu m-a purtat pe anumite carari de unde am tras anumite concluzii, Eu ma raportez strict la concluziile pe care Dumnezeu mi-a ingaduit sa le trag si care nu cad in tandem intotdeauna cu anumite scrieri (fie ale Parintelui arhimandrit Cleopa pe care cu bucurie il pun in fruntea pomelnicului de duminica, fie ale anumitor idei pornite de la Parintele Argatu. Asta nu inseamna deloc ca nu am toata consideratia fata de ei si multi ca ei, dar numai fiindaca suntem cu totii oameni inainte de orice, iar cel ce-si baga coada nu cunoaste ierarhie! Eu, omul mirean, am libertatea sa umblu in toata lumea si sa vad adevarul la el acasa. Care adevar nu coincide intotdeauna cu a celor care cred ca stiu, datorita insusirii invataturilor stravechi. Totul este subiectivism si este foarte usor sa cadem in neadevar, numai fiindca suntem incredintati ca Dumnezeu exista chiar daca nu este palpabil. Nu e nici o diferenta in acest caz daca ne raportam la fanaticii care se blindeaza cu dinamita si merg in mijlocul multimii unde detoneaza, numai fiindca ei sunt incredintati ca pe lumea cealalta vor fi inconjurati de fecioare si fericire absoluta. Dumnezeu i-a dat libertatea lui Adam sa muste din marul cunoasterii. Cand accepti minciunea din ignoranta, nu ai nici o vina; "Fericiti cei saraci cu duhul!" Cand insa intelegi, simti, vezi cum stau lucrurile, ce inseamna Mama Natura, ajungi incet-incet, prin experientele tale sau a celor apropiati tie sa intelegi cat de cat notiunea de Dumnezeu in relatia cu omul, nu poti sa nu te opui rautatilor, subiectivismului, maririi de sine sau de neam. Nu avem dreptul sa ne amagim in cunostinta de cauza, pentru ca vom da socoteala! Am spus si repet: iubeste si fii smerit! Indiferent ca esti ortodox, catolic, buddist, musulman, etc! Iar Dumnezeu te va veghea si va fi intotdeauna acolo unde tu esti in pericol.
NU am nici un motiv sa-i desconsider pe ceilalti si STIU ca nici altii nu ma desconsidera pe mine pentru credinta mea. Daca totusi sunt dintr-aceia care o fac, e problema lor, dar eu URASC razboiul cel dintre noi, oamenii, rodul acelorasi maini!
Cu multa bunatate ai cautat sa ma faci sa-l inteleg cu adevarat pe Eliade. Poate ca ai dreptate tu. Dar eu stiu ca el s-a apropiat de Dumnezeu, tarziu, tarziu de tot, dupa ce a scris despre religii. Intr-adevar e mult de cand am citit si cred ca nu aveam mai mult de 22-23 de ani. Acum am 50. Iarta-ma daca parerea mea te-a necajit si-ti multumesc pentru toate citatele oferite. Totusi, suntem doi oameni diferiti, si nu putem fi de acord chiar in toate convingerile. O sa mai studiez (desi Eliade nu era pe lista prioritatilor mele) si o sa aprind o lumanare pentru el, daca voi considera ca l-am nedreptatit.
In rest nu stiu, chiar nu stiu de ce suntem noi in contradictoriu... In general vad ca principiile sunt cam aceleasi. Dar pentru tine este extrem de greu de acceptat ca Parintele Cleopa sau Parintele Argatu nu se pot compara cu Mantuitorul Iisus, care a alungat toate ispitele ce l-au inconjurat. Greseala este omeneasca, iar daca noi sau cei mai recunoscuti dintre duhovnici, cadem uneori in greseala, nu inseamna deloc ce trebuie sa fim judecati, ci doar intelesi ca oameni cu limite si scapari. Cine zice ca n-a fost prost niciodata in viata lui, se contrazice prin insasi negatia acestui lucru. Si-apoi, pentru cine intelege mai usor, totul este atat de simplu: pana si prostia isi are rostul ei: cineva invata din ea! Spuneam pe alt topic, acum mort deja: "Pacatul este tot o lucrare dumnezeiasca!" Bine-ar fi sa fim capabili sa intelegem ce inseamna "starea de veghe"!