Citat:
În prealabil postat de redandrei90
In primul rand va salut pe toti. Sunt clasa a 12-a, crestin-ortodox iar la scoala ni s-a spus ceva de catre noua profesoara de religie, o viziune noua pentru mine. Ne-a spus ca Dumnezeu nu este un batran cu parul alb si cu condica si creionul notandu-ne pacatele. Raiul nu este locul cu multe flori si oameni fericiti care stau si privesc la maretia lui Dumnezeu. Iadul nu este locul in care suntem chinuitin in cazanul cu smoala. Ni s-a spus ca Raiul si Iadul sunt doar starile pe care le simte sufletul dupa moarte. Daca avem mustrari de constiinta si ne simtim vinovati de anumite lucruri rele pe care le-am facut in timpul vietii vom fi intr-o continua suferinta, exact ca si depresiile pe care le mai avem in timpul vietii numai ca dureaza o eternitate. Acesta este Iadul. Iar Raiul ne-a fost prezentat precum starea de implinire sufleteasca, iar aceasta se poate realiza numai cu credinta in Dumnezeu, iar asta este de ajuns iar acest lucru este gratis, nu ne costa nimic sa credem, si nu vom avea decat de castigat.
Si mai am o intrebare. Iisus cand s-a inaltat la cer s-a inaltat cu trup si suflet. Asta inseamna ca , acolo, undeva el exista si in ziua de azi ca trup si suflet... Asta nu am inteles de cand eram mic si bunica mea imi citea din diferite carti ..
Multumesc anticipat
|
Exista un verset la prorocul Daniel, unde se afirma ca Dumnezeu este batran in zile. De aici s-a ajuns intr-un mod gresit ca Dumnezeu Tatal sa fie reprezentat ca un batran. Cuvintele prorocului aveau menirea de a scoate in evidenta vesnicia lui Dumnezeu.
Asa este, Dumnezeu nu este un contabil. Nu noteaza faptele bune si faptele rele. Natura umana a fost creata in asa fel incat, omul daca se uneste cu El se poate sfinti si pe masura ce se uneste mai mult, simte mai deplin iubirea lui Dumnezeu. Dimpotriva, pe masura neparticiparii la iubirea lui Dumnezeu va fi si suferinta. Suferinta nu trebuie inteleasa ca o pedeapsa din partea lui Dumnezeu, ci ca o incapacitate a omului de a primi iubirea Sa. De retinut: Dumnezeu nu intra cu forta in om.
A ramane doar la imaginea raiului ca o gradina cu flori sau la iad ca fiind un cazan cu smoala, e mult prea putin pentru ceea ce este cu adevarat raiul si iadul. Sfantul Apostol Pavel, fiind rapit la cer, nu a identificat raiul cu ceva de aici, ci a spus ca sunt "Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. " (l Cor. 2,9)