La propunerea lui Ovidiu, sora Claudia se pregateste sa devina un ZORO. Deja ma strange in spate. Eu sunt convins ca ea este foarte corecta, glacial de corecta. Cred ca daca L-ar prinde pe Domnul Hristos ca rasplateste pe cei din ceasul al 11-lea ca pe cei din ceasul intai, L-ar pune la zid alaturi de toti staretii manastirilor din Romania.
Tot raul (sau macar jumate) din viata Claudiei se datoreaza MANASTIRILOR. Si repeta aceasta fara incetare pentru a se convinge. Dar Domnul a zis ca nu a venit pentru cei sanatosi, ci pentru cei bolnavi; a zis ca mai mare bucurie se face in Cer pt. un pacatos care se pocaieste decat pentru 99 de drepti care N-AU NEVOIE de pocainta.
Eu stiu ce e prin manastiri: NIMIC ALTCEVA decat ne ofera educatia societatii de azi, PLUS o lupta crancena pentru iesirea din mocirla. Monahul (crestinul) se formeaza incepand cu "cei sapte ani de-acasa". Lipsa lor e o problema reala atat in manastire, ca si in societate.
Gandul meu, Claudia, este ca noi suntem educati mai mult de Revolutia franceza (ca si Zoro, de altfel) si nu de manastiri sau Biserica.
Si, te rog, sacrifica-ma pe mine daca trebuie, dar lasa pe monahi cu lupta lor. E MAI ADEVARAT sa recunosti smerit ca tu ai fost scoasa din lupta.
Cineva se mira de "succesul" acestui topic, a carui tema este banala in aparenta. Cred ca nu este banala. As putea sa redefinesc astfel:
INDIVIDUL SAU ANONIMATUL PERSOANEI
Pusesem accentul pe marturisirea crestina prin afirmarea numelui de Botez. Nu am propus depasirea anonimatului prin declararea identitatii sociale, ci prin marturisirea credintei crestine. Discutia putea merge, mai degraba, spre lamurirea ideii de "marturisire crestina". In mod sigur nu e vorba de spovedanie, asa cum s-a grabit sa conchida oarecine. Si nici nu putem reduce marturisirea crestina la "deconspirarea" numelui.
Nu incerc sa conving pe nimeni de nimic. "Dumnezeu este iubire" si noi tindem spre Dumnezeu. Cand e vorba de iubire, intram pe taramul libertatii. Nimeni nu ne poate "convinge" sa devenim liberi prin iubire decat harul lui Dumnezeu.
Astazi notiunile de "individ" si "persoana" se confunda. La Parintii Bisericii erau antagonice. Persoana era, in gandirea lor, individul care reusea sa depaseasca limitarile biologicului, ale imanentului. Dar nu prin distrugerea acestei dimensiuni, ci prin transfigurare.
Concret: Persoana este omul care traieste in comuniunea iubirii lui Hristos.
Astept cu drag orice cuvant pe care Domnul il pune in inima oricui.
Daruiesc cu drag ceea ce Domnul imi pune in inima.
Caiafa, cel ce l-a condamnat la moarte pe Hristos, a primit harul profetiei "fiind arhiereu al anului aceluia" (Ioan 11.51)!
Noi, cei ce cautam pe Domnul, avem temei sa ne incredem in harul pe care l-am primit prin Tainele Bisericii. Pentru ca Tainele sunt iubirea gratuita a lui Dumnezeu.
Nu e cazul sa invocam toleranta atata vreme cat ni se ofera dragostea. Nu e cazul sa toleram minciunea, adica orice forma de ne-iubire. Dar nici nu prigonim minciuna pentru ca insasi prigoana e o minciuna. Lumina nu prigoneste intunericul!
Crestinul marturiseste adevarul, adica impartasirea lui de "roada Duhului Sfant: dragostea, bucuria, pacea..." (Gal.5.22-23).
Cu drag, ieromonah Andrei
|