[strajeru]

Argumentul Antropologic

[SIZE=5]Ştiinţa afirmă cu valoare de certitudine că, alături de legea conservării materiei (energiei), în univers există şi o altă lege, anume a deprecierii energiei sau legea entropiei. Această lege a fost descoperită de fizicianul Clausius, iar consecinţele ei au fost formulate de W. Thomson. Legea conservării energiei afirmă următorul lucru: cantitatea de energie din univers rămâne neschimbată (conform principiului lui Lavoisier: în lume nimic nu se pierde, nimic nu se creează, ci totul se transformă), iar legea entropiei – fără să contrazică legea conservării energiei – arată că în orice transformare de energie, rămâne o parte care este pierdută pentru transformările ulterioare.[/SIZE]
[SIZE=5] Potrivit legii conservării energiei, suma generală a energiei din univers rămâne aceeaşi, dar prin fiecare proces din natură se modifică cuantumul de energie calorică prin aceea că toate transformările de energie tind spre un stadiu în care toate formele acesteia vor ajunge să fie transpuse în energia calorică. În acest din urmă stadiu, în univers se va produce un desăvârşit echilibru de temperatură, încetând orice proces de transformare şi ajungându-se la o pace eternă. Atunci energia nu va mai fi capabilă de nici o acţiune, viaţa organică va lua sfârşit, iar corpurile cereşti vor ajunge într-o completă imobilitate.[/SIZE]
[SIZE=5] Argumentul entropologic se bazează deci pe încetarea oricăror procese de mişcare şi transformare din univers, ceea ce înseamnă că el ia în considerare faptul că energia din univers va avea un sfârşit.[/SIZE]
[SIZE=5] Dar dacă energia din univers va avea un sfârşit, ea trebuie să fi avut şi un început. Şi atunci inevitabila întrebare rămâne: de unde provine energia? Dacă lumea cu muşcarea ei ar exista din eternitate, atunci potrivit legii entropiei, de mult timp ar fi trebuit să ajungă la o completă imobilitate, iar dacă n-a ajuns, înseamnă că lumea şi mişcarea au un început.[/SIZE]
[SIZE=5] Lumea a avut cu certitudine un început, după cum va avea şi un sfârşit. Şi atunci de unde energia lumii, al cărei mare şi impunător proces iniţial va ajunge odată la un repaus total? Răspunsul nu poate fi decât unul: De la sine n-o putea avea, căci natura nu poate nici câştiga, nici pierde energia. Aşadar, izvorul energiei în lume nu poate fi decât un principiu în afara lumii, supranatural, care este atât cauza, cât şi ţinta creaturilor.[/SIZE]
[SIZE=5] Dat fiind faptul că argumentul entropologic nu conchide la un adevărat început al lumii, ci numai la începutul procesului de transformare în univers, lăsând posibilitatea existenţei din eternitate a materiei şi energiei, el nu posedă o stringenţă suficientă numai prin sine pentru dovedirea existenţei lui Dumnezeu, de aceea valoarea lui e cu totul relativă.[/SIZE]
[SIZE=5] Făcând acum o privire generală asupra argumentului cosmologic sub toate formele şi aspectele sale, putem constata următoarele: a) argumentul cauzalităţii ne-a condus la o primă cauză a lumii; b) argumentul mişcării, la un prim motor care a pus în mişcare în lume; c) argumentul contingenţei, la necesitatea unei fiinţe absolute; d) argumentul entropologic, la o cauză activă, care a început procesul de transformare a lumii. Sub toate aceste cauze sau aspecte, argumentul cosmologic postulează o primă cauză absolută a lumii. Această primă cauză, absolută, unică, transcendentă, conştientă şi activă nu poate fi decât Dumnezeu. În acelaşi timp, ea trebuie să mai posede următoarele însuşiri: 1. să fie necesară şi transcendentă; 2. inteligentă (raţională); 3. creatoare; 4. perfectă sub toate aspectele; 5. unică. Însă o astfel de cauză nu poate fi decât Dumnezeu.[/SIZE]
[SIZE=5] Desigur, prin acest argument nu se poate determina şi preciza conţinutul noţiunii de Dumnezeu, dar se poate dovedi cel puţin existenţa unei fiinţe care posedă caracteristicile esenţiale ale fiinţei divine. Celelalte argumente pentru dovedirea existenţei lui Dumnezeu precizează şi îmbogăţesc în plus noţiunea de Dumnezeu.[/SIZE]