Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
"Idolatrizare" a Sfintilor Parinti, si totodata "refuz de a-i aplica si la epoca noastra in mod viu"... nu e oare o contradictie in termeni?!?
Pr. Schmemann se refera la situatia confuza a Bisericii Ortodoxe din vestul Europei, aflate sub jurisdictia Patriarhatului din Constantinopol, si eventual a Rusiei, pe care o cunoaste. De aceea Jurnalul lui este f folositor celor, care traiesc in vestul Europei... Romania este departe de a fi sau de a fi fost "un muzeu" al ortodoxiei, in ciuda perioadei comuniste, pe care a traversat-o, dar din care Biserica a iesit invingatoare. Altfel nu s-ar mai naste si azi Sfinti printre romani si printre ortodocsi in general. Credinta in estul Europei a fost cernuta prin proba suferintei si a iesit invingatoare; dovada sunt moastele sfintilor de la Aiud, izvoratoare de mir.
Situatia vestului Europei este alta, datorita "probei bunastarii", la care a fost supusa credinta, proba la care a cazut (vezi Arhim. Petroniu Tanase in "Chemarea sfintei Ortodoxii").
|
Este adevarat ca p. Schmemann a trait mai toata viata in Franta si USA, si cel mai bine cunoaste situatia credinciosilor ortodocsi din aceste tari si in general din 'vest'.
Insa nici tu, Anca, nu traiesti de 20 de ani in Romania, daca am inteles bine, si nu cunosti ortodoxia romaneasca chiar din proprie experienta zilnica. Poate si tu ai tendinta sa idealizezi.
Iar cand parintele Schmemann critica anumite lucruri, nu inseamna ca neaga lucrurile bune. Slava Domnului ca nu exista numai aspectele negative de care vorbeam mai sus, exista evident si oameni cu viata sfanta si exista si oameni care chiar citesc 'viu' scrierile parintilor.
Dar am inteles ca nu se poate spune asta, din pacate, despre invatamantul teologic din Romania. Intreaba-l pe Costel de exemplu.
Eu cand merg in Romania si vad cum vorbesc oamenii pe strada, cum se poarta unii cu altii, vad multe aspecte mizerabile, aceasta inalta spiritualitate de care se tot vorbeste mi se pare ca ramane izolata de societate, ramane un aspect minoritar - ca si in occident.
Insa bineinteles, nici eu nu raman neaparat la aceste aspecte, ci incerc sa pastrez in inima ce este bun - oamenii buni, cartile bune, lucruurile frumoase.
Numai ca asta nu inseamna ca trebuie sa devenim nerealisti.