Citat:
În prealabil postat de sophia
In al treilea rand, tu spui frumos ce spui la sfarsit, dar nu cred ca este vorba de mandrie, ci dimpotriva.
Eu ma consider ca n-am dreptul/voie si nici nu ma duc sa cer dezlegare. Eu ma impartasesc mai rar, cu socoteala. Asa mi se pare mie corect.
Consider ca ceilalti dau dovada de mandrie cerand dezlegare si dorind sa ne arate mereu tuturor ca sunt mai buni ca noi.
Si tocmai aici este o problema: nu stiu daca ma iubeste Dumnezeu ca pe ei. Cred ca nu...
|
Nu este vorba de mandrie, este "smerenie".
Asa e bine, sa ne impartasim dupa socoteala noastra. Ce poate sa ne spuna noua un preot, mergem la Iisus direct. Au pus atatea reguli si exceptii ca nu mai stii dupa cine sa te iei, mai bine de capul nostru.
Mergem si zicem:
Doamne Iisuse Hristoase, eu tin post asa cum cred eu, nu dupa regulile Bisericii, merg pe la biserica cand consider eu necesar, cu spoveditul nu stiu ce sa zic, ca nu prea am incredere in popii astia si nu am gasit unul asa cum vreau eu.
Eu nu sunt ca toti ceilalti. Eu vreau ceva special pentru mine, personal daca se poate. Sa le arat eu ce inseamna adevarata credinta. La toti ceilalti care fac tot timpul ce vor ei si nu ce vreau eu.
Si poti sa adaugi si altele.