Citat:
În prealabil postat de Fani71
Pai, eu nu am spus ca traiesc in pocainta continua. Am spus ca asta asteapta Dumnezeu de la noi ;-)
Eu incerc, si probabil nu am ajuns prea departe.
Dar asta ar putea spune si oricine se spovedeste si posteste inainte de impartasanie, nu? Si tu spui ca te simti neagra de pacat desi faci toate aceste lucruri...
Nici eu nu vreau sa te contrazic (in sensul ca sa zic ca nu este bine ce faci) pentru ca si eu am trecut prin perioada (care a durat cativa ani) in care gandeam ca tine desi preotul la care ma spovedeam imi spusese ca nu este nevoie sa ma spovedesc de fiecare data.
Eu am impresia ca impartasania deasa se aseamana unor taciuni pusi in cap in continuu. Mereu suntem obligati sa ne putem intrebarea daca traim crestineste sau nu. Si impartasania da putere pentru a lupta impotriva pacatului, a slabiciunii noastre, a necazurilor. Asa am ajuns sa vad lucrurile.
|
Nu stiu, Fani, ce sa spun.
Poate ca intr-o zi voi fi si eu adepta impartasaniei dese.
Dar sper sa nu fie fara post strict si fara spovedanie, orice ar spune duhovnicul.
Pai eu ma simt acum responsabila si pentru duhovnic. Ma intreb: a inteles el int-adevar cat de pacatoasa sunt? Pai el va fi responsabil pentru felul in care ma indruma. Acum eu ma simt obligata sa ma rog si pentru el (cu dragoste desigur, ca mi-e tare drag de el).