sarbatoarea si relatiile trupesti
Iata cum inteleg eu:
1. Sarbatoarea este o icoana a vietii vesnice, a Imparatiei lui Hristos unde oamenii nici nu se insoara, nici nu se marita, ci sunt asemenea ingerilor lui Dumnezeu. Da, sarbatoarea este o zi a bucuriei, dar in sensul ca omul este chemat sa guste oarecum din bucuria cea neinserata care ii va fi daruita in rai. Sensul sarbatorii este acela de a-l chema pe om sa-si ridice mintea de la cele pamantesti, catre cele ceresti.
2. Unirea trupeasca, desi este binecuvantata in cadrul casniciei, este totusi un element pamantesc in sensul ca in rai nu va mai fi nevoie de aceasta. Inainte de cadere, Adam si Eva au trait in feciorie. Nevoia casatoriei a aparut dupa caderea din rai. Asadar, in zi de sarbatoare, prin relatiile trupesti, mintea noastra este trasa tot catre cele pamantesti.
3. Aceeasi situatie apare si in cazul in care ne impartasim. Ne infranam de la relatiile trupesti atat inainte, cat si dupa impartasanie, nu pentru ca ele ar fi necurate, ci pentru a simti mai bine gustul vesniciei, gustul bucuriei celei nematerialnice.
|