În prealabil postat de aida975
Un om avea un fecior rău cum e fierea.
Lenea curgea de pe el, în timp ce cu ușorul trai era frate de cruce... Doar de blestemății și rele era bun. Tătâne-său nu-l bătu,cand era mic, cum făceau alți părinți,in schimb, a bătut câte un cui în ușă de fiecare boacănă a neisprăvitului; -cuiul și fapta de ocară...
Timpul se scurse, ușa se umplu; deveni un zid de cuie. N-aveai unde pune un deget și fiul omului se înfurie intr-o buna zi ,vorbind către tatăl său:
- Nicăieri ca la noi,mai tata... De ce ai bătut atatea cuie în ușă? Uita-te cum arata....
- Tu le-ai bătut, zice tatăl.
- Eu?
- Da. N-ai făcut tu rele, duium, cutare și cutare, nu mai țin minte câte, multe, fără număr?
- Făcut, recunoscu fiul.
- De fiecare faptă rea am înfipt câte un cui. Privește usa acum, ăsta ești tu, vorbi tatăl, posomorându-se rău.
- Nu-i supărare, cuiele se pot scoate; eu voi fi acela, promise fiul.
- Poate făcând tot atâtea fapte bune, spuse tatăl și își văzu de propriile griji mai departe.
Odrasla își luă rolul în serios, se făcu alt om, de nerecunoscut, încât fapta de laudă și actul de mărinimie deveniră obișnuință. Nu trecea zi să nu ia cleștele spre a scoate un cui-două din ușa fărădelegilor lui.
Timpul curse,anii au trecut, ușa se goli și fiul alergă într-un suflet la tatăl său, care albise pe cap, trăgea să moară. Spuse către el, strălucind de bucurie:
- Văzut-ai, tată? Nu mai e nici un cui. Le-am scos pe toate !Acum usa e iarasi cum era
Tata-sau il privi
- Da, dar găurile?!?
|