Citat:
În prealabil postat de Fani71
Sigur, este parerea mea, dar este bazata si pe invatatura ortodoxa asa cum am invatat-o eu.
Exista in paralel, vad, si alte invataturi ortodoxe. Sigur, neexistand doar una, putem sa alegem, folosindu-ne de sfaturile oamenilor intelepti pe care ii intalnim. Eu asa am facut pâna acum.
|
alte invataturi ortodoxe?
Citat:
|
Eu cred ca nu este bine sa punem experienta noastra negativa inainte si sa ii descurajam pe altii care poate au pornit altfel viata conjugala. Am mai criticat-o pe Anna21 in acest punct, pentru ca mi se pare ca ceea ce spune ea despre viata conjugala in general este adesea plin de amaraciune bazata pe experientele personale, pe care dupa parerea mea le generalizeaza prea mult.
|
In mod paradoxal, experientele mele "negative" ar putea fi cel mai bun lucru care mi s-a intamplat. Nu glumesc deloc (inca ma mai gandesc la acest lucru).
Tu probabil te referi la faptul ca eu am avut relatii inainte de cununie etc. Nu neg acest fapt. Mi-am cunoscut sotul cand aveam 14 ani, am fost prieteni pana la 18 ani si iubiti dupa.. Deci avem o lunga istorie impreuna, practic am crescut impreuna.
Spun acest lucru pentru a sublinia ceva: cand eu si prietenul meu am inceput sa avem relatii intime eram convinsi ca facem ceva bun! Nu am avut nici cea mai vaga idee, dar absolut nici una ca gresim in vreun fel!
Nu te gandi ca pacatul miroase intotdeauna urat.. sau ca iti trezeste sentimente neplacute, de vinovatie sau mai stiu eu ce!
NU! Poti pacatui si sa te simti fericit, implinit, curat... as gasi si alte epitete care sa descrie trairea noastra ca una divina, dar as starni proteste aici.
Nu stiu daca ma fac inteleasa.
Ideea este: NU NOI STABILIM CE ESTE PACAT SI CE NU!
TRAIRILE NOASTRE NU SUNT ETALONUL SFINTENIEI SAU PACATOSENIEI.
Daca invatatura bisericii ne invata ca impreunarea in zi de sarbatoare este pacat, atunci eu nu discut acest lucru. Experienta personala ma invata ca nu pot discerne raul de bine. Nu-mi ramane decat sa ascult si stiu ca nu gresesc.