Citat:
În prealabil postat de Fani71
Totusi, Anna, cum spui si tu, asta este parerea ta personala, conditionata poate de ce ai trait tu, personal (pentru ca ai spus pe alte topicuri mai multe lucruri despre acest subiect).
Pentru unii o fi valabil, pentru altii nu.
Ar trebui, dupa parerea mea, nu sa intinam si imaginea altora despre relatia conjugala daca a noastra a fost intinata, si dimpotriva sa incercam sa o curatim si sa ii redam frumusetea pe care a vrut-o Dumnezeu, de daruire totala si unire intre doua fiinte.
|
Fani, eu nu consider ca relatia mea a fost intinata, indiferent ce ar face sotul.
Poate parea cam absurd, dar in urma experientelor mele pe care le numesti "negative" m-am gandit ffff multe zile si nopti la sensul iubirii, la scopul casatoriei etc.
Eu nu pot sa cred ca cei doi sunt un trup se refera doar la relatii fizice! Mai ales cu atatea exemple de sfinti care au trait casatoriti fara relatii trupesti.
Iubirea este un act complet gratuit. Eu nu pot da nici un motiv pentru care imi iubesc sotul. Nici unul macar. Il iubesc pur si simplu. In mod similar, nici nu poti pretinde altuia sa te iubeasca. Singura libertate pe care o ai este : a iubi sau a nu iubi. (unde intra aici relatiile trupesti?)
Si apoi ma intreb: chiar iubim? si daca iubim, ne apartine aceasta iubire? este din puterea noastra sau din a lui Dumnezeu?
Chiar iubesc sotul? Pai daca l-as iubi cu adevarat as face tot ceea este posibil pentru mantuirea lui. Ceea ce nu fac. (Dar in numele "iubirii conjugale" sa calc poruncile bisericii, cand eu cele cu adevarat importante nu le fac? Adica nu ma rog din tot sufletul zi si noapte pentru maintuirea lui)
Cand citesc ca cei doi sunt un singur trup, eu ma gandesc mai degraba ca vom ajunge impreuna inaintea lui Hristos. De mana. Ca suntem responsabili unul pentru altul!
Poate gresesc, dar cam asa vad eu unirea dintre cei doi. O unire in primul rand mistica!