Revin scurt ca sa spun ceva referitor la mamele care promit copilul nenascut lui Dumnezeu sau manastirii. Adica cer un copil cu promisiunea ca-l vor darui lui Dumnezeu cumva (preotie,calugarie).
Nu mi se pare corect si crestinesc. Nu mai stiu daca Sf. Ana sau Sf. Elisabeta au cerut ele, sau le-a oferit Dumnezeu acest schimb.
M-am gandit si eu in durerea mea la un moment dat sa cer asa, dar n-am putut.
Cum sa hotarasc eu pentru copilul meu ce sa faca in viata? Si daca nu poate/nu vrea. Si eu am fost nevoita (inclusiv d ela parinti) sa urmez o cale care nu era a mea si stiu ce inseamna.
L-as fi lasat poate sa se faca preot de mir.
Dar eu m-am gandit altfel: daca as fi avut copil l-as fi indrumat in credinta si biserica, l-as fi dus sa ajute in altar (cum ii vad pe baieteii de la biserica de aici), sau daca ar fi fost fata, sa cante la strana, sa fie credincioasa si nu stiu.
Dar calugarie, nu. Si daca el/ea ar fi ales aceasta cale m-ar fi durut.
Pentru ca stiu ca este f.greu si pentru ca eu vad altfel monahismul.
|