[Fani71]

In primul rand, Anna, te rog sa ma ierti daca cumva parut dura sau rautacioasa aluzia mea la viata ta - nu asta mi-a fost intentia, am vrut numai sa spun ca felul cum privim noi anumite aspecte din casnicie depinde mult si de casnicia noastra, si de experientele, poziotive si negative, pe care le-am avut. Nu am vrut in nici un caz sa te judec.
Sigur, nu ne dam seama intotdeauna cand pacatuim, nu avem constiinta deplina a pacatului. Pe masura ce ne apropiem de Dumnezeu mai mult, o capatam.
Totusi, situatia ta si a mea au fost diferite. Tu din cate am inteles la 18 ani nu erai credincioasa, deci din aceasta cauza nu aveai constiinta pacatului.
Insa eu sunt de mai de mult credincioasa (nu o spun de loc ca sa ma laud, este un fapt obiectiv) si aveam aceasta constiinta, ba chiar pot sa spun ca multi ani am gandit altfel despre lucrurile sexuale decat gadesc acum, cand am parte de ele.
In general, intr-un cuplu in are cei doi se respecta si se iubesc sexualitatea ia un fagas linistit, firesc. In mod firesc, ai relatii nu mai mult decat de doua sau trei ori pe saptamana sau mai putin, fara sa faci calcule. Asta este si sensul spuselor sfantului Pavel pe care le citeaza Anca, casatoria se face si 'impotriva desfranarii'. Fanteziile sexuale si perversiunile sunt evitate daca avem o viata sexuala fireasca, cu o singura persoana fata de care ne asumam responsabilitati.
Si pentru tine, si pentru Dorina: mie mi se pare ca mai ispitit este cineva care se abtine mult, mai multe pericole de ganduri si idei o are cel care ori nu este casatorit, ori este dar tine poisturi foarte lungi, impuse oarecum fortat, ca pe o regula absoluta.
Sigur, un singur trup nu inseamna doar unire sexuala! Nici pe departe! Insa inseamna si aceasta unire, in general. Nu putem desparti unirea spirituala si psihologica, de cea trupeasca.

Revenind, si eu cred ca postul trupesc este bun si necesar. Insa cum am mai spus in alte parti, si cum spun in general duhovnicii, el nu este o lege absoluta, este o orientare pe care fiecare cuplu o aplica dupa posibilitatile lui si sircumstante. Si s-au produs si unele exagerari in elaborarea regulilor actuale.
In afara de asta, am spus ca regula cu abtinerea de sarbatori merge mai departe decat atat, pentru ca impune post in zile de sarbatoare, ceea ce nu poate fi corect. Nimeni nu a putut de altfel sa imi spuna de unde provine aceasta regula, desi unii p prezinta ca pe un adevar ortodox de nezdruncinat si vad ca este foarte raspandita in mediile monahale. Eu una, sincera sa fiu, nu am auzit de ea pana sa intru pe acest forum!

O sa incerc sa ma uit pe materialele pe care le-a postat Cristi.