Sfanta Xenia cea smerita si nebuna pentru Hristos
Nascuta in anul 1731, Xenia Grigorievna s-a casatorit la varsta de douzeci si doi de ani cu colonelul Andrei Teodorovici Petrov, un cantaret de la curtea Imparatesei Elisabeta Petrovna. Dupa marturiile adunate, Sfanta Xenia a trait ca sotie a lui Andrei Teodorovici trei ani si jumatate. Ei nu au avut copii, insa sfanta isi iubea sotul cu o dragoste cu adevarat crestineasca. In timpul evlavioasei imparatese, casatoria era sfanta si o respectau "ca pe o taina a credintei nostre ortodoxe".
In anul 1755, in Petersburg a izbucnit o epidemie de tifos exantematic. Atunci sotul ei s-a imbolnavit de "aprindere" - ardea ca focul. Cu un ceas inainte mortii, bolnavul si-a racapatat cunostinta, a cerut un preot, s-a spovedit, s-a impartasit cu Sfintele Taine si chemand-o pe sotia sa, a binecuvantat-o, spunandu-i:
- Slujeste-i Domnului Dumnezeului nostru, da slava numelui Sau Atotputernic!
Plangand in hohote, Xenia Grigorievna cazu la picoiarele sotului sau. Trupul iubitului ei raposat intepeni, noaptea trecu, dar ea nu se putea dezlipi de langa el si parea ca si-a pierdut mintile.
A doua zi era greu s-o mai recunosti - intr-o singura noapte imbatranise si incaruntise. Toti cei care venisera sa-si ia ramas bun de la Andrei Teodorovici, ramasera uimiti de faptul ca
vaduva Xenia isi petrecea sotul la groapa imbracata in uniforma acestuia.
"Andrei Teodorovici nu a murit - le spunea ea celor din jurul ei. A murit Xenia Grigorievna, dar Andrei Teodorovici este aici, in fata voastra, el traieste si va trai mult timp de acum inainte, va trai vesnic!".
La cimitir, Xenia le ceru celor prezenti sa se roage pentru linistea sufletului "roabei lui Dumnezeu, Xenia".
Chiar a doua zi,
Xenia ii darui unei cunostinta casa ei si imparti toata averea saracilor. In calitate de vaduva a unui cantaret al curtii, i s-a propus o pensie, dar a refuzat orice pensie. Imbracandu-se cu mantaua sotului sau, cu care isi putea inveli si capul, Xenia Grigorievna isi parasi casa. Ea inceput sa traiasca in lume ca cel mai desavarsit ascet, devenind o traitoare profunda a iubirii crestine, devenind
Nebuna pentru Hristos.
Sfanta le spunea tuturor celor care ii trimiteau condoleante ca nu a murit Andrei Teodorovici, ci sotia lui, Xenia:
- Lasati-o, nu ii tulburati linistea. De ce o tulburati?
La 29 ianuarie 1757 a fost dat ordinul prin care se interzicea vagabondajul saracilor pe strazile Petersburgului. Politia a inceput atunci sa o urmareasca pe fericita Xenia.
S-a decoperit faptul ca sfanta pleca noaptea pe camp, cadea in genunchi si se inchina pana la pamant spre cele patru puncte cardinale si nu se ridica de la rugaciune pana la rasaritul soarelui. Au vazut cum, dupa rugaciunea indelungata in camp, fericita mergea sa pliveasca gradina de legume vecina a unui mosier sarac; dormea chiar acolo, printre straturile de zarzavaturi.
Oamenii rai si in special copiii strazii,
glumeau si radeau nu numai de imbracamintea ciudata a fericitei Xenia, dar si de cuvintele ei de neinteles pentru multi, de blandetea ei, de bunatatea ei. Atunci cand mergea pe strazi, in permanenta
o multime de oameni o insotea, multi dintre acestia crezand ca sfanta le va ghici sau le va prezice viitorul. Numai oamenii induhovniciti intelegeau ca fericita Xenia este un om deosebit, care ascunde sub infatisarea unei iesite din minti, mari daruri duhovnicesti. Sfanta avea darul inainte-vederii, prezicand atat necazurile si bucuriile unor oameni.
Ea a prezit chiar si moartea Imparatesei Elisabeta Petrovna - In ajunul Nasterii Domnului, la 24 decembrie 1761, Xenia alerga toata ziua pe strazile Petersburgului strigand cat o tinea gura: "Coaceti colaci, coaceti colaci! In curand, toata Rusia va coace colaci!". A doua zi se imprastie prin tot orasul grozava stire despre moartea Imparatesei.
Negustorii, burghezii, functionarii, care locuiau in Storona Petersburgului, se straduiau sa o convinga pe fericita Xenia sa intre in casa lor, pentru ca se observase ca daca fericita intra intr-o casa, sau intr-o familie, acolo se instala o bucurie si o pace de nedescris. Mamele observasera ca daca sfanta le mangaie sau leagana copilul bolnav, acesta se insanatoseste imediat. Doar ce aparea fericita Xenia in piata, ca o si inconjurau negustorii rugand-o:
"Primeste, Andrei Teodorovici, pentru pomenirea sufletului Xeniei". Milostenia unora ea o primea cu plecaciuni, iar ei plecau simtindu-se in culmea fericirii; altora insa, le spunea aspru - "Nu, frate, tu ii incarci pe cumparatori la cantar", sau "Nu, tu ii asupresti pe cei sarmani!". Daca fericita Xenia iti refuza milostenie, atunci mai bine ai fi inchis bacania.
Odata cu scurgerea anilor, costumul lui Andrei Teodorovici se facu praf, iar Xenia il inlocui cu o bluza si cu o fusta din panza de in, pe care le-a purtat pana la sfarsitul vietii sale. Nu o data i s-a daruit imbracaminte groasa,
dar in ziua in care le primea fericita le si daruia primului sarman intalnit in cale. Sfanta le spunea tuturor, in cuvintele cele mai simple, cum trebuie sa inteleaga fericirea pamanteasca, cum sa urmeze invatatura lui Hristos:
"Iubeste-ti aproapele! Cand vad un om bun, ma bucur mai mult decat orice alceva, si nu exista pentru mine o alta bucurie. Niciodata in viata, sa nu faceti rau nimanui. Dusmanii si rautatea omeneasca ma chinuie, ma fac sa sufar."
In anii batranetii, fericita Xenia era inca in puteri, ba chiar era atat de sanatoasa incat i
n secret ii ajuta pe muncitori la construirea bisericii din Cimitirul Smolensk, carand noaptea in poala sa cate cinci-sase caramizi de la fabrica. In timpul unei nopti ea cara cate o gramada mare de caramizi.
"Cand dormi, Andrei Teodorovici?" - o intrebau oamenii.
"O sa dormim sub pamant" raspundea ea.
Vestea despre sfarsitul Fericitei Xenia a adus o mare durere in Sankt Petersburg. Mii de oameni de diferite varste, tineri si batrani au mers la inmormantare.
A fost instituit post in acea zi. Imediat au inceput sa vina la mormantul sfintei oameni din popor. Veneau cu nadejdea si cu credinta ca Fericita Xenia, nici dupa adormirea sa nu le va nesocoti rugaciunile si ca ii va ajuta in necazurile si nevoile lor, asa cum i-a ajutat si in timpul vietii ei. Fiecare vizitator al cimitirului dorea cu orice chip sa ia cateva fire de pamand de la mormantul ei, crezand ca acest pamant este cel mai bun mijloc de vindecare a bolilor si supararilor. In urma rugaciunilor catre sfanta Xenia, sute de oameni s-au vindecat, au primit ajutor in intemeierea unei familii (se stie ca sfanta i-a ferit mereu pe rugatori de casatoriile nepotrivite) si multe alte minuni s-au intamplat (minuni care pot fi gasite la noi in cartile tiparite cu Sfanta Xenia).
Avem aici o pilda folositoare pentru cei care cred in sfintenia "in acte", caci sute de minuni s-au petrecut cu mult timp inainte de canonizare.
Deasupra mormantului, ridicat pe soclu, oamenii au pus o placa pe care au scris:
"In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. In acest loc a fost pus corpul neinsufletit al roabei lui Dumnezeu Xenia Grigorievna, sotia cantaretului imperial, cu grad de colonel, Andrei Teodorovici.
A ramas vaduva la varsta de 26 de ani, a pribegit 45 de ani si a trait 71 de ani; isi zicea Andrei Teodorovici.
Cine m-a cunoscut sa-mi pomeneasca sufletul pentru mantuirea sufletului sau. Amin!"
Avem aici o filmare superba de la canonizarea Sfintei Xenia:
http://www.youtube.com/watch?v=7DEmBnAbKgI
Pentru rugaciunile Sfintei Xenia, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi! AMIN!