fratele meu, drept spui ca poti sa aburesti omu. a trebuit sa iti citesc de 3 ori postarea si nici acum nu stiu exact cum sa o iau. :)) problema este ca rationalizezi prea mult. subiectivismul asa cum il prezinti tu tine mai mult de filosofie. Ori noi aici avem filosofie (teologie) si traire - NEDESPARTITE. Noi putem sa intelegem CU MINTEA ce inseamna sa zicem - lumina si energiile necreate la Sf. Grigorie Palama, dar pana cand nu ajungem la rugaciunea inimii nu putem sti CU ADEVARAT. Asta nu inseamna ca trebuie sa capitulam. Spunea fratele windorin intr-o postare mai veche ca si atunci cand te rogi cu mintea imprastiata, nu esti atent mai la nimic, doar spui cuvintele cu buzele, totusi TOT RUGACIUNE ESTE. nu prea exista delimitare - de aici e rugaciune, pana aici nu..
Nu am spus ca nu Il putem lua pe Hristos drept model, ci ca trebuie sa cugetam la aceasta cu multa smerenie. Si sa contemplam mai putin cu ratiunea, caci contemplatia adevarata este la rugaciunea inimii, si pana acolo e cale luuunga lunga. :)
Faptul ca eu spun in mod rational ca sunt pacatos, ca nimic nu fac bun, tocmai aceasta este un rod al pacatoseniei mele. Dar un crestin adevarat care seara la rugaciune isi plange pacatele cu lacrimi si se roaga curat, oare nu spune acestea cu adevarat? atat cu ratiunea cat si cu inima, caci deja ratiunea lui se indreapta spre inima.. Tocmai asta imi ofera mie un model, un scop. Nu abandonez lupta pentru ca eu ACUM rationalizez mai mult decat trebuie,ca spun lucruri care suna bine, dar nu le simt cu adevarat. Trebuie sa avem multa rabdare ca sa putem trai cu adevarat ce spunem. Rugaciunea este cel mai bun exemplu. De cate ori nu o spunem rational, cu mintea, iar inima ramane impietrita? Dar cu timpul insasi rugaciunea ne invata, trebuie sa ne luam sufletul cu asalt, sa ii batem la usa, sa venim si cu un berbec daca e nevoie ca sa spargem poarta patimilor. Sf.Ap.Pavel a spus ca traieste Hristos in el, doar pentru el? numai sa se auda el? sau oare a spus-o rational? daca raspunsul este nu, atunci avem de lucru, fratele meu. caci nimic in ortodoxie nu este separat. nu exista vietile sfintilor si vietile noastre si intre ele o mare bariera, EXISTA VIETILE SFINTILOR SPRE CARE SUNTEM CHEMATI PERMANENT!!!
legat de subiecte mai vechi - de muzica rock, de preoti fumatori si tot asa, aici s-a incercat un schimb de pareri, de sfaturi, iar daca cineva a spus ca rockerii sau preotii fumatori ajung automat in iad inseamna ca acela se crede Dumnezeu, sa faca el Judecata. Eu poate nu am spus-o, dar sunt convins ca in sufletul meu asta am simtit, caci ma lupta mandria in fiecare moment. tu doar ai luat niste pozitii anti-rock, anti-fumat si le-ai transformat, le-ai absolutizat astfel incat sa iti sune tie absurd, ca sa te poti indeparta de ele cu constiinta curata. treaba nu sta deloc asa. E vorba in primul rand de RUGACIUNE. de silire, de atentie permanenta. Sa ne silim sa ajungem la dragoste, sa Il iubim pe Hristos si atunci ne va spune El daca melodia pe care o ascultam ne primejduieste mantuirea, sau o face tigara, sau orice altceva. Cele mai multe discutii de pe forumuri poarta o tenta in general negativa. poate ca asta se cere, sau poate asta e in sufletele noastre. dar nu asta e ordinea in care ajungem la Dumnezeu. Intai ne atrage ceva la Hristos, ceva negrait, ceva tainic, ne pridem de El, Il prindem de picior si incercam sa ne mantuim. acesta este primul pas. apoi vin gandurile vechi, obiceiurile vechi, OMUL CEL VECHI. Si vine cu bune si cu rele. Insa daca nu i-am gatit loc lui Hristos in noi mai intai, ne vom raporta gresit la acestea. Ori vom primi orice e rau, ori vom condamna ce e bun. Sau si mai rau - vom avea perspectiva de care scria Danion Vasile, a crestinilor care condamna si nu ofera nimic bun in schimb. IN PRIMUL SI IN PRIMUL RAND SA IL AVEM PE HRISTOS IN FATA OCHILOR. Sa nu ne intoarcem spre ispite pentru a le condamna, ci sa ramanem cu ochii pe Hristos, iar cand ispitele vin, sa ne "scuturam spatele" de ele, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Inca o data iti spun, frate - rationalizezi prea mult. Nu e frumos.. doar esti ortodox. Noi avem ideea de taina, de traire tainica a sufletului. cand vrei sa vorbesti despre orice, sa imbraci in cuvinte trairi sufletesti, sa absolutizezi, normal ca vei plasmui totul subiectiv, astfel incat sa-ti sune tie bine. Cum spunea Eminescu - "E usor a scrie versuri, ce din coada au sa sune". Doamne ajuta!
|