Citat:
În prealabil postat de sophia
Ma intreb cateodata cum fac tinerii care trebuie sa mearga la armata, sau chiar pe front mai nou.
Cum fac cand stiu ca poate vor trebui sa traga in oameni, sa lupte impotriva altei religii (inclusiv cu civilii?
Si cum era inainte? Aveati sufletul impacat, il stiati pe Dumnezeu de acord cu ceea ce faceti?
Nu stiu, mi se pare ca studentii la teologie nu faceau armata. Nici calugarii.
Astazi cum este? Mai este obligatorie armata in tara? sau se face serviciu civil in loc?
Ma intreb si cu femeile care azi iar se duc (o vreme se desfiintase armata pentru femei) in armata sau politie. Se impaca asta cu credinta, cu Dumenzeu, cu familia si copiii? De ce o fac totusi?
|
Biserica ortodoxa are o mare traditie de mucenici, marturisitori si cuviosi din rindul militarilor. Chiar sfintul care este pomenit astazi , sf. Polieuct , a fost tot militar.Sfintii mari mucenici sunt prin excelenta militari de grade diferite : de la generali (sf. M.Mc. Dimitrie, Gheorghe, etc )si mergind pina la tironi , adica recruti, precum sf. Teodor Tiron.
In totdeauna studentii la teologie au facut armata, cu modificarea de dupa revolutie cind personalul ordinat si studentii la teologie nu au mai avut obligatia (doar daca vroiau)sa faca stagiul militar . Inainte de revolutie nu te primea sa intri in minastire pina nu aveai toate obligatiile sociale indeplinite : scoala minima obligatorie, sa fi major, sa ai armata facuta, etc.
Starea de a fi militar nu are nimic incompatibil deocandata d.p.v. al doctrinei militare nationale, cu faptul de a fi un adevarat marturisitor al lui Hristos. Stim din prelegerile parintelui Cleopa ca D.zeu a rinduit fiecarui neam cite un arhanghel (de 7 arhangheli numiti stim deja dar mai sunt, sunt o ceata de mari voievozi) aparator si ocirmuitor. Stim deasemenea din rugaciunile particulare cit si cele de obste ale bisericii ca aceasta se roaga sa fim feriti de razboiul dintre noi si de ,,venirea altor neamuri asupra noastra" caz in care trebuie sa te aperi tragind cu arma si omorind. Spunea un frate ca ,,ostasul lui Hristos se lasa omorit" dar eu cunosc o asemenea afirmatie ca fiind una f. subtire, greu de patruns si greu de explicat intro singura forma. Stiu insa cuvintarile lui Stefan cel mare si sfint in fata sfatului tarii (din ,,Apus de soare ")ca atunci cind vrasmasul navaleste peste tine si te trece prin sabie , omorindu-ti copii, necinstindu-ti maica si copilele si nevasta , cind te fura, iti profaneaza si necinsteste bisericile si odoarele sfinte (moastele, sfintele vase, evanghelia, etc) te ia in robie si te obliga sa treci la paginism (invatindu-te sa te inchini astfel satanei si sa-i slujesti ei !)si care te mai supune si la alte multe dureri, atunci...scoti sabia si crucea si pornesti sa-i stai inainte cu tarie si credinta . Iar rostul lui D.zeu este sa implineasca dreptatea dupa a Lui judecati nepatrunse.
Eu insumi am fost ofiter vreme de 23 de ani si nu am trait nici o incompatibilitate teoretica sau practica vis-a-vis de calitatea mea profesionala.
Desi serviciul militar astazi este voluntar exista ordine si dispozitii prin care se asigura dreptul la asistenta religioasa indiferent de cult cit si la libera manifestare a credintei fara a se face nici cel mai mic gest de prozelitism.
Faptul ca femeile isi aleg astazi ca profesie aceea de a fi militar este la fel de uimitor , pt. mine, ca si cel de a fi politiste, minerite, agent de paza, spioane, parasutiste, pilot de formula sau de avioane, Karatiste, judocane, boxerite, fotbaliste,politiciene,marinarite, alpiniste,macaragiste, buldozeriste,scafandrii,motocicliste,episcopite si preotese,neurochirurgi,mecanici de locomotive,pilot pe elicopter,etc, etc. Nu erxista nici un impediment teoretic pt. asa ceva dar exista tot restul de alte impedimente pt. o viata normala in Hristos. Asta este parerea mea !