Citat:
În prealabil postat de anna21
Mie mi se pare fenomenal cum sunt unii oameni cu ochii inchisi: nu pot renunta la relatii sexuale, dar sustin ca nu sunt patimasi!
Pai nu asta este patima?
Asta este o patima = imposibilitatea la a renunta la relatii sexuale. Desi nu este o renuntare definitiva, ci doar pe o perioada limitata si cu scopul de a te curati de patima care nu te lasa sa te desprinzi de realtii trupesti..
Si ca sa fiu mai exacta, nu imposibilitatea de a renunta este grava, ca poate este omeneasca.. ci ORBIREA. Ca deformati invatatura bisericii despre infranare pt a servi propriilor scopuri.
Nu stiu de ce va imaginati ca pacatul vine intr-o cutie pe care scrie "atentie! Pacat. Utilizarea lui va avea consecinte grave".
Nu.
Ispita este ambalata in roz cu fundita, tot ce trebuie. (Vine sub masca lucrului bun si de dorit, ca de-aia se numeste ispita.)
Cu relatiile trupesti, mie lucrurile mi se par f simple. Este vorba de mine! Aaaa, ca zic ca-mi iubesc sotul si "ma daruiesc" lui, cum va exprimati aici. In final nu e vorba tot de teama mea ca voi displace sotului??? Adica e vorba tot de mine.
(Ca am mai spus si repet: daca mi-as iubi sotul m-as ruga zi si noapte pt el. Asta ar fi logic sa faci pentru cel ce-l iubesti: sa-i vrei mantuirea, nu? Nu sa-i oferi sex in zi de sarbatoare).
|
La asta raspund totusi pe scurt.
Nu este vorba aici sa refuzi sa te infranezi. Tu faci totusi din infranare regula.
Atunci cand ne casatorim, ne casatorim ca sa ducem o viata de oameni casatoriti si nu de calugari. Deci este normal ca infranarea sa fie mai degraba o exceptie decat regula.
Este bine sa avem si momente de infranare, insa ceva nu este in regula cand ele devin regula si nu exceptia. Asta tot incerc eu sa zic, si Sophia, fiecare in felul ei.
Tu inversezi oamecum lucrurile.
Scrisesem in mesajul ala mai lung despre exagerarea postului, despre incercarea de a-l trai ca un calugar atunci cand nu esti, care poate fi periculoasa si in orice caz nefolositoare pentru un mirean casatorit. Daca te uiti la regulile posturilor din canoane, ele sunt chiar foarte aspre si este clar ca sunt facute pentru calugari (sa nu mananci decat odata pe zi dupa ceasul al noualea si numai hrana uscata etc). Orice parinte cu scaun la cap va spune asta. Postul exagerat nu este bun, nici in cazul mancarii.
Am sa repostez textul sfantului Ioan Gura de Aur in care el spune ca nu trebuie sa se exagereze cu postul conjugal si de ce.