[MarinaAlca]

Parerea mea este ca se cuvine sa dam fiecareia atentia si respectul cuvenit.

Maica Domnului este si ramane in veac, MAICA DOMNULUI, STAPANA(asa cum din tot sufletul o numesti tu)careia noi, bieti omuleti, se cuvine sa ii dam toata slava si inchinaciunea insa ar fi nedrept acum, sa negam truda, evlavia si viata atator si atator femei, fie ca sunt sau au fost femei de cariera, imparatese etc.
Despre femeile cu succes in cariera, nu as putea vorbi mai concis decat a facut-o Andrei in postul anterior, cat despre imparatese..... ce urma au lasat? Nu putem nega ca or fi fost si multe nedemne de acest titlu, prin ganduri si fapte, insa e incurajator sa privim si la acele modele de imparatese, care chiar au lasat f. mult in urma lor.
Prima care imi vine in minte este Sfanta Imparateasa Irina, care mai intai de a fi imparateasa, a fost MAMA, si inca una exemplara... a crescut cuvios si demn 8 copii, iar inainte de a fi incoronata ca imparateasa, a impartit toata averea sa, saracilor.Tot Sfanta Irina a fost cea care a supravegheat zidirea manastirii Pantocratorului din Constantinopol, a frumoasei biserici a manastirii , a arhondaricului cat si a caminului de batrani.
Sfanta Irina a fost una dintre cele mai puternice si cu siguranta una dintre cele mai bogate femei din lume la acea vreme si totusi , bogatia cea pamanteasca nu a fost pentru ea o piedica in calea dobandirii bogatiei ceresti, asa incat ultimii ani ai vietii a intrat in viata monahala, cunoscuta fiind sub numele de Xenia.

O alta Sfanta imparateasa demna de mentionat este Sfanta Pulheria, mai putin cunoscuta noua, insa o carmuitoare plina de intelepciune si iscusinta, care a trait alaturi de sotul ei, imparatul Marcian, o viata in feciorie, o relatie frate-sora, amandoi pastrandu-si sufletul si trupul curat!!!!!!
O insotire fecioreasca aproape imposibil de auzit sau vazut in zilele noastre, spre minunarea lumii, pline de patimi si pofte necurate, in care traim.Toata averea sa a impartit-o la biserici, manastiri si saraci.

De ziua Crucii, biserica praznuieste o alta sfanta imparateasa, Placila (sau Plachila) care si ea a petrecut o viata bine placuta lui Dumnezeu, avand grija si nevoindu-se pentru saraci.

Sfanta Imparateasa Teofana este pentru noi un alt model de smerenie si credinta ... a patimit si inchisoare pe nedrept,iata ce spun vietile sfintilor despre ea:

"Deşi era împărăteasă se sîrguia pentru mîntuirea sufletească, nesocotind întru nimic slava cea împărătească şi trecînd cu vederea deşertăciunea vieţii.

Neîncetat, ziua şi noaptea, avea pe buzele sale psalmi, cîntări şi rugăciuni şi toată viaţa sa o petrecea întru plăcere de Dumnezeu şi cu milostenii cîntîndu-L.

Iar cu trupul său niciodată nu se sîrguia spre împodobire împărătească. Deşi era pe dinafară împărăteasă, îmbrăcată cu podoabe scumpe, pe dedesubt era îmbrăcată cu haine aspre de păr, cu care-şi chinuia trupul şi-l omora.

Viaţa ei era pustnicească, pentru că se hrănea numai cu pîine proastă şi cu verdeţuri uscate, iar mesele cele cu bucate multe, cu totul erau urîte de dînsa.

Bogăţia cea agonisită şi cinstită, care intra în mîna ei, o împărţea săracilor, scăpătaţilor, sărmanilor şi văduvelor, iar hainele de mare preţ şi podoabele le da în mîna acelora.

Apoi locaşurile cele proaste în care locuiau cei ce petreceau viaţa monahicească, erau înnoite de dînsa cu averi şi cu toate cele de trebuinţă.

Iar pe slugile sale şi pe robi îi avea ca pe nişte fraţi şi surori şi nu striga pe nimeni cu nume prost, ci pe toţi îi slăvea întru Domnul cu chemarea, cinstind numele fiecăruia, în oricare dregătorie şi slujbă ar fi fost.

Apoi, din gura sa n-a ieşit niciodată nici blestem, nici cuvînt mincinos, nici defăimare, nici clevetire, nimic rău. Teofana era către toţi cu bunătate, căci plîngea cu cei ce plîngeau şi se bucura cu cei ce se bucurau.

Iar patul ei, deşi era aşternut cu vison şi cu străluciri de aur împodobit, pe pămînt avea aşternută o rogojină proastă, ori pe oase ascuţite se pleca spre somn. Acel aşternut în toate nopţile, ca David, îl uda cu lacrimi şi foarte puţin somn avînd, îndată se scula spre lauda lui Dumnezeu.

Bărbatul ei, împăratul Leon preaînţeleptul, văzînd viaţa soţiei sale, sfinţenia ei cea mare şi cinstind-o pe dînsa, nu ca pe o soţie, ci ca pe o doamnă a sa şi mijlocitoare către Dumnezeu, a gîndit ca mai înainte de vreme să zidească o biserică în numele ei. Iar sfînta înştiinţîndu-se de aceasta, nu numai că n-a voit, ci l-a oprit cu totul pe el. De aceea biserica, care s-a început în numele ei, a devenit biserica Tuturor Sfinţilor, iar cu sfatul întregii Biserici, a aşezat acest împărat ca să se serbeze praznicul tuturor sfinţilor, în duminica cea dintîi, după pogorîrea Duhului Sfînt. Căci, zicea împăratul, că de va fi Teofana sfîntă, apoi să se prăznuiască împreună cu toţi sfinţii ."