@Zaharia - daca tu spui ca era asa nu te contrazic pentru ca nu stiu. Nu am cunoscut candidat la teologie.
Eu asa am auzit pe atunci, ca cei admisi la teologie nu fac armata.
Si daca vrei sa stii: pe vremuri faceau si studentele armata. Vai de mama lor.
In armata era f.greu. Mi-au povestit destui si am avut rude care au facut armata. Acum o fi mai bine.
Si se stiu f.bine peste tot conditiile de armata din tari estice:
- cat mai departe de casa.
- echipament oribil
- boli
- batai si umilinte de la superiori
- mancare: fasole si varza
Iar cei pleaca azi pe front, indiferent din ce tara - vai de mama lor.
In scripturi scrie de la Dumnezeu asa: Sa nu ucizi. Punct. Nu scrie ca daca esti militar si etc. si etc.
Te-ai dus pe front si ai ucis, ai incheiat cu credinta. Ca in razboi bomba nimereste si oameni nevinovati, copii, iar militarii din tabara adversa sunt tot nevinovati ca si tine, trimisi de altii.
Eu nu stiu de sfinti militari,afara de domnitorii nostri canonizati. Or fi fost, nu spun nu. Repet nu stiu in ce conditii au fost facuti sfinti. Dar nu cred ca pentru ca au fost militari ci pentru alte virtuti mai degraba.
Cum sa spun, eu nu condamn pe oamenii care au cazut ca militari, care au luptat. Eu condamn ideea de militarie si razboi in sine.
Ii condamn pe cei ce inventeaza militaria si razboiul. Pentru mine asta este necredinta si pacat.
Pentru ca eu iubesc pacea si credinta la mine inseamna pace si iubire de semeni si nu razboi, violenta.
Militaria, chiar fara de razboi este pentru mine violenta, chiar si numai la adresa individului ce o practica si a familiei lui. Il bati, il omori, nu-i dai mancare, nu-i dai sotie, il trantesti in noroi si trupeste si sufleteste, il distrugi pe viata. Sunt traume pe viata (vezi cei intorsi de pe fronturi).
Si daca te mai duci si de buna voie acolo...Chiar nu sunt de acord.
|