Citat:
În prealabil postat de sophia
@Miha-Anca:
Tu citezi asa:
"O casatorie care nu-si rastigneste in mod constant propriul egoism si multumire de sine, care nu "moare seisi", ca sa poata trece dincolo de sine, nu este o casatorie crestina."
Pai Dumnezeule, in care casnicie poti sa fii egoist?! Totul se face in doi, se fac compromisuri, sunt suferinte, renuntari. Nu mai este cam nimic pentru tine insuti exclusiv. Si mai ales daca suntem crestini este si mai greu.
Inca nu mi-ati raspuns voi la ceva: daca voi aveti chef si sotul nu poate, va simtiti bine? Sau invers, v-ati gandit cat de bine se simte?
Si cat de mult merge sa trageti de acest elastic?
Vi se pare iubire si respect, astfel de impuneri si fortari? Si includ aici si alimentatia.
|
"...dacă voi aveți chef și soțul nu poate,vă simțiți bine?Sau invers v-ați gândit cât de bine se simte?"
Tocmai la aceasta mă refeream când spuneam "să postim cu bucatele pe masă".
Când cei doi devin un singur trup și sunt în același duh se îngăduie unul pe altul, dar dacă sunt robiți acestei patimi (sexul) căsnicia se duce de râpă.
Dacă vom ști să ne abținem pentru a face voia lui Dumnezeu (în posturi și sărbători) lesne va fi să facem aceasta când unul din soți ajunge la neputință.