Revin pt. cateva precizari:
Am citit pe aici, nu stiu la cine, ca prin Impartasanie ne curatim de pacate. Nimic mai fals. Nu Taina Impartasaniei ne curata de pacate, ci Sfanta Spovedanie. Spovedania sau marturisirea pacatelor este al doilea botez, botezul lacrimilor, taina curatirii de pacate personale si refacerea legaturii spirituale cu Biserica, intrerupta sau slabita temporar prin pacat.
Impartasania este unirea noastra deplina cu Hristos cel intrupat. Prin Euharistie nu primim vreun dar oarecare ca si la celelalte Sfinte Taine , ci pe insusi Hristos, izvorul nesecat al tuturor darurilor, vistiernicul si impartitorul tuturor bunatatilor duhovnicesti.
Am postat in alta parte in ceea ce consta pregatirea pentru impartasanie.(cele 4 conditii:spovedania, impacarea cu toti,postul si rugaciunea,citirea pravilei pt. impartasanie). Nu inteleg de unde ideea aceasta ca spovedania si impartasania sunt despartite. Dimpotriva , intre ele exista o stransa legatura. Credeti ca poate intra Hristos in sufletul unui om care este plin de pacate? De ce socotiti ca este bine sa nu te spovedesti, dar alergam la impartasanie nepregatiti? Mai degrab sa nu ne impartasim , daca nu ne-am spovedit si sa alergam cu nevrednicie la Sfintele Taine. Nu credeti ca este o ascunsa , dar imensa mandrie ca sa te apropii atat de des de Hristos prezent in Euharistie si sa nu fii pregatit? N-am nimic cu cei care se spovedesc saptamanal, ca si monahii din manastiri. Dar de aici, si a te impartasi fara spovedanie este o adevarata nebunie.
|