Draga Claudia
Chiar daca tu ma incadrezi intr-o tagma si apreciezi ca sunt mandru, consider ca acesta nu e un raspuns la ceea ce-ti spuneam mai inainte, anume ca ostentativa condamnare publica a monahismului are rolul de a TE convinge ca raul vietii tale se datoreaza exclusiv manastirii.
Vrei sa ma cobor "la nivelul unei persoane necunoscute si sa-i respect dorinta". Asta in vreme ce tu lovesti cu disperare in intreg monahismul, implicit in acele "persoane necunoscute" care traiesc si lupta acolo!
Fiind tu in criza de argumente, te legi si de prezenta mea pe net. Este ca si cum ai ramane consternata de prezenta unui medic pe un site despre medicina. Si, pentru a acoperi gafa ta, abuzezi de ironii. Dar, tocmai in numele smereniei pe care o clamezi, ia aminte macar la argumentele lui Ovidiu si Bogdan. Si ia aminte ca Bogdan S-A SEMNAT, asa incat nu mai e nevoie sa-i spui "omulet". Mai observam, semnificativ, ca toti cei care lovesc si improasca cu noroi sunt adepti ai anonimatului, adica Clausemi, Ory, Cozia. Din fericire, sunt o minoritate.
Eu stiu sa si tac, Claudia, dar "mai mult pretuieste o dojana pe fata decat o dragoste ascunsa". Crede-ma, nu e o fericire sa fii "eisberg", nici macar pentru a "scufunda" pseudo-calugari ca mine. Eu respect punctul tau de vedere, ca doar nu m-oi pune cu... drepturile omului. Dar ma simt dator sa te atentionez ca punctul nu e o sfera chiar daca sferic. Hristos este "adevarul, calea si viata". De cele multe ori, punctele noastre de vedere sunt simple mofturi ganditoare.
Sunt de acord, Bogdane, ca surioara Claudia se roaga bine si zice: "Slava tie, Doamne, ca nu sunt ca ceilalti oameni, sau ca acest pseudo-calugar...". Ba incerc sa cred ca nici nu l-ar pune la zid pe Domnul asa cum am afirmat mai sus. Dar mi-e tot mai limpede ca n-ar accepta niciodata ca Tatal sa primeasca pe fiul cel risipitor.
Cu caldura si drag, ieromonah Andrei
|