Citat:
În prealabil postat de sophia
@GeorgeS -
1. din pacate exista biserici ortodoxe romanesti (si preoti) care nu aparatin de B.O.R. Eu n-am inteles nici acum din ce motiv.
La noi de ex. apartin de greci.
Avantajele nu le stiu. Dezavantaje: nu suntem ajutati de B.O.R, nu putem avea biserica noastra, etc.
2. In general nu impartaseste parintele fara spovedanie, dar mai sunt exceptii, mai ales la cei care vor sa se impartaseasca des.
Si nu stiu, eu am o problema cu spovedania asta.Cat de des? Cat de des si care pacate trebuie sa te tot duci sa le spui.
Se mai intampla si in alt mod, tot din lipsa de timp si spatiu in biserica: te mai duci si te spovedesti intr-o zi si te impartasesti apoi la slujba urmatoare, peste cateva zile. Mai trebuie sa te mai spovedesti o data? Eu cred ca nu.
In general am impresia ca se cam cade in extrema cu pacatele astea si cu unele activitati bisericesti si nu stiu daca asta inseamna neaparat mai multa credinta. Eu as zice ca se cade in mandrie rau de tot.
Si nu e vorba sa-i judecam pe altii ci sa ne lamurim asupra regulei generale.
Problema asta cu dezlegarea de la duhovnic mi se pare tare netransparenta si derutanta.
- iti da el, pe ce criterii?
- te duci tu sa ceri? Iar - in ce conditii?
si alte intrebari care mai apar.
Referitor la relatii trupesti in zi de sarbatoare, eu am inteles ca nu ai voi sa le ai daca te-ai impartasit. In rest ma alatur lui Fani cu intrebarea.
Unii spun ca nu mai acordam respectul cuvenit sarbatorii respective sau lui Dumnezeu. Se poate, inteleg si asta, desi mi se pare exagerat.
Repet: ii dai sotului cateva minute, restul sunt tot ale lui Dumnezeu.
La fel si cu mancarea de dulce.
In fine putem discuta la nesfarsit, ramane tot neclar, atata vreme cat nu exista explicatii nicaieri.
Si in toate aceste discutii pentru mine ceva este clar: o frica (adevarata, trupeasca) de Dumnezeu...si de preot adeseori. Ne este frica in orice moment ca vine si ne bate rau, cu batul (Dumnezeu). Asa o fi? Eu il vad bun...
|
Fiecare om are nevoi diferite,unul vrea sa se impartaseasca des,celalalt mai rar.Depinde de starea lui din acel moment si/sau de evolutia sa spirituala,de experientele duhovnicesti care le-a avut.
E de preferat ca ziua de sarbatoare sa i-o oferim Domnului,dar asta nu inseamna sa criticam pe cineva ,care ni se pare noua ca e mai putin scrupulos in acest lucru.Oricine poate cadea si oricine se poate ridica.Dumnezeu are aceasta rabdare sa astepte de la fiecare om ultimul cuvant.
De aceea cel ce mananca sa nu judece pe cel ce nu mananca si invers.Fiecare trebuie sa-si vada doar propriile neajunsuri si limite.
Frica de Dumnezeu este a incepatorului,iar cel care merge pe calea ingusta adauga si dragoste.