Citat:
În prealabil postat de Noesisaa
Mi se pare total absurd sa spui ca pe de o parte incerci si vrei sa fii un bun crestin, dar pe de alta parte "vai, sunt plin de patimi, vai, nici un pacat nu-mi este strain, vai, fac pacate foarte mari in fiecare moment al vietii mele." Daca asta este situatia, ce fel de crestin mai esti? De ce te mai si numesti crestin pana la urma? Cred ca e la fel de folositor sa cam stii unde esti, unde mai ai de lucru, unde stai binisor, nu din mandrie, ci fiindca asa e situatia.
|
Incearca sa mai citesti din vietile sfintilor si vei descoperi, ca aceaasta este atitudinea corecta, pe care trebuie sa o ia credinciosul. Si sfintii s-au numit pacatosi pana la sfarsitul vietii lor, caci asta asteapta Dumnezeu de la noi: sa fim smeriti, nu sa constientizam virtutile, ca sa dam ocazie diavolului sa ne atace.
"
Păcatul nu este o categorie de acțiuni specifice de la care înfrânându-ne devenim „fără de păcat”, ci mai degrabă un fel de plasă care ne prinde și din care nu mai putem scăpa niciodată în această viață[/. Cu cât trăim mai adânc Ortodoxia, cu atât ne simțim mai păcătoși, pentru că vedem mai limpede plasa în care este prinsă viața noastră; așa se face că omul care săvârșește mai puține păcate se simte mai păcătos decât cel ce săvârșește mai multe păcate." Cuv. Seraphim Rose