Sophia, am impresia ca vezi totul f schematic.
Duhovnicul decide, avand in vedere ca el poate evalua pacatele tale, in urma spovedaniei. Tu poti decide, daca stii ca nu ai spus toate pacatele, si le-ai spovedit doar pe cele usoare. Deci poti privi din ce unghi doresti. Noi nu suntem chiar asa experti ca sa putem sti, care fapte si ganduri de-ale noastre sunt pacate. Iar cumulul de pacate necesita si el o evaluare, in vederea stabilirii unui canon (rugaciuni si metanii), fara de care nu te poti vindeca. Noi si asa suntem mai mult decat dispusi sa ne trecem cu vederea si sa ne justificam pacatele. Chiar am fi noi cei mai in masura sa ne fim doctori de suflete si sa ne si mantuim? Daca raspundem DA, atunci suferim de parere de sine, pacat ce trebuie si el spovedit.

Pe Dumnezeu Il iubesti facand voia Sa, nu pe a ta. Fiind pacatosi, caci materia din care suntem facuti e predispusa pacatului, noi nu numai ca nu facem voia Lui, dar Il mai si rastignim in mod repetat pe Hristos noua. Suntem prea putin constienti de voia Sa, altfel ne-am stradui sa nu mai pacatuim. E ca si cum ai pune paznic asupra avutiei tale pe hot.
Si daca Dumnezeu a spus sa ne spovedim preotului, si noi ne opunem, in ce fel Ii facem voia? Caci Hristos a spus despre preoti: "Caci ceea ce veti lega pe pamant, legat va fi si in cer; si ce veti ierta, iertat va fi si in cer" (citat din memorie) Si noi stim ca totul va pieri, dar Cuvintele lui Hristos in veci vor fi vii.
Iubindu-L pe Dumnezeu doar cu sentimentul, nimic nu facem, daca nu sunt si fapte. Ori ascultarea si smerenia sunt fapte.