Citat:
În prealabil postat de costel
Ivan, bine ai venit pe acest forum. Ce pot sa-ti spun este ca Dumnezeu nu face pauze de iubire. Prezenta cutremurelor si a victimelor in urma acestora, nu inseamna ca Dumnezeu a incetat sa mai iubeasca. Sigur, poti spune ca suferinta nevinovatilor constituie un dosar impovarator in care tacerea lui Dumnezeu si lipsa interventiei Sale devin proba unui esec. Dar nu-i asa. E adevarat ca omul experimenteaza suferinta ca pe un rau, ca pe o degradare a fiintei, dar aceasta conditie istorica a suferintei se dovedeste a fi o sansa fiintiala pentru om tocmai pentru ca ea nu este numai urmarea unui accident in fiinta ci, prin intelepciunea lui Dumnezeu poate fi redirectionata spre refacerea fiintiala.
|
Multumesc, bine v-am gasit.
Eu nu caut sa-I intocmesc un rechizitoriu lui Dumnezeu, dar vreau sa inteleg. Pentru mine nu e destul ca in fata unei asemenea tragedii sa declar senin "Dumnezeu este iubire" si sa-L rog sa ajute victimele. Daca exista vreo noima pentru atita suferinta, vreau sa inteleg si eu care e aceea. Si da, daca in ce priveste originea suferintei sintem destul de creativi (pacatul originar, pacatele noastre, satana, fortele naturii, etc) in ce priveste tacerea si neimplicarea lui Dumnezeu nu prea stim ce sa spunem.