Citat:
În prealabil postat de anna21
Asta este o discutie care ma depaseste: nu stiu cum defineste biserica situatia adulterului.
Cred ca este vorba de adulter demonstrat , nu de "mi se pare ca sotia sta pe mess cu altul" etc.
De multe ori cred ca inchipuirile noastre fac f mult rau. Cred ca trebuie sa pornim cu incredere in cel de alaturi (sot, prieten, vecin..) chiar daca ni se pare ca ceva nu este in regula. Sa renuntam intai la ce "ni se pare" si cred ca daca descurajam vrasmasul se va imbunatati si situatia.
|
Pai Biserica e de acord cu divortul ca urmare a adulterlui, deci practic...atat cei care aleg sa depaseasca aceasta situatie, sa aiba incredere in partener sau sa se macine cu gandurile lor, aleg in dreptul lor...dar si cei care divorteaza fac la fel de bine. Nu exista o directie corecta, si una gresita...amandoua sunt corecte!
Cred ca majoritatea pornim cu incredere in cel de alaturi, altfel nu cred ca s-ar mai casatori nimeni, insa la fel cred ca aceasta incredere trebuie sa fie si alimentata, demonstrata...pentru ca daca eu as avea o incredere oarba in sotul meu si nu as constientiza ce se intampla de fapt in jurul meu...iar sotul m-ar insela pe rupte, ar inseamna de fapt ca ar fi niste vieti paralele...dar nu impreuna, si nu unul pentru celalat.
