cred ca se pierde din vedere esentialul
Se vorbeste despre impartasirea deasa (cu sau fara spovedanie!), dar cred ca exista anumite "conditii" pentru impartasire, pentru a nu se ajunge la un act mecanic (bine documentat, desigur, dar lipsit de TRAIRE).
Eu am aceasta idee ca daca starea mea de pacat nu ma doare foarte rau, inseamna ca nu sunt pregatita sa ma spovedesc si sa ma impartasesc. Pot sa-mi stiu pacatele teoretic, le stiu, dar daca nu sunt ca o povara pt. mine, eu cred ca doar fac duhovnicul sa-si piarda timpul lui pretios pt mine.
Gresesc?
(De fapt acesta este motivul principal pt. care nu pot accepta punctul de vedere al lui Fani. Nu ma pot ridica la nivelul duhovnicesc necesar unei dese impartasiri. Chiar daca tin post, mi se pare ca ma amagesc sinura. Nu ma pot duce acolo cu inima rece.. as batjocori Sf. Taine fara pocainta reala)
|