Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Emoticoanele pe care le folosim arata multe despre gandul cu care scriem. Ele vorbesc mai mult despre noi, decat credem la prima vedere...  |
Este tirziu in noapte si userii obositi si retrasi la cald dar vazind aceasta ultima postare mi-a venit in minte sa reiau o idee pe care am mai detaliat-o cred ca acum aproape o jumatate de an. Si atunci , ca si astazi , citeva surori energice imi strigau la postarile mele : de ce ne apreciezi asa si mai ales de ce ne apreciezi, cine esti tu sa faci asta, tu esti gurul forumului, cum iti permiti, ce...ne sti tu pe noi, sti tu ce sentimente avem noi, ce trairi, ce nevoi , ce probleme, prin ce drame am trecut, ce vise avem, cit ne nevoim noi, cit zbucium avem, cit de crestine suntem noi ...s.a.m.d.
Acum , un emoticon folosit tradeaza sau exprima un gind, o traire, o parte din noi, o latura a noastra, o particularitate a noastra. Un simplu emoticon... Psihologia ne invata sigur ca oamenii comunica in 3 feluri : verbal, paraverbal si nonverbal.
Verbal : chiar daca interlocutorul nu te vede dar te aude sau iti vede ideile insirate pe o hirtie ,din dialog iti poate spune ,,cine esti".
Paraverbal : reprezinta sistemul de intonatie si accentuare a literelor si cuvintelor pt. a le creste semnificatia, a debitului verbal, a tonului si muzicalitatii exprimarii,a intensitatii vocii,a grimasei si gesticii prin care traduci starea de spirit pe care o ai in timpul dialogului (minie, bucurie, indiferenta, desconsiderare, dezgust, etc).
Nonverbal , sau limbajul trupului : reprezentat de modul de a te inbraca, friza, farda, parfuma, asamblarea culorilor in vestimentatie, manichiura,accesorii vestimentare(baston, umbrela, monoclu, trabuc,ceas de buzunar, tabachera rafinata, servieta, portvizit, portmani, esarfa, etc.).
In dialog, verbalul se exprima fara probleme, paraverbalul are semnele conventionale care permite exprimarea a 98% din intentii (semnul intrebarii simplu si seriat, al exclamarii simplu si seriat, al ultimei litere din cuvint sau a primei sau a oricareia facuta seriat, scrierea ingrosata, cu liniute de unire repetate, scrierea subliniata, folosirea citatelor cu expresii consacrate pt. o anume stare de spirit , a emoticoanelor,etc, etc.) iar nonverbalul il enuntam noi cu o exactitate de 95% atunci cind descriem cum ne inbracam la ofice, la sport,la afaceri, la biserica, acasa, daca ne fardam si cum , daca ne parfumam si cum,sau exprimindu-ne parerile despre altii cind fac sau nu intr-un fel anume.
Cu alte cuvinte , atunci cind se converseaza in scris si deci atunci cind individul este si interesat sa fie cit mai bine inteles din putine rinduri, prin ceea ce scriem putem fi cunoscuti si areciati intr-un procent foarte mare de realitate , >95%. Ne expunem si ne destainuim aproape in totalitate si nu cu mare efort. Dar pentru o persoana cunoscatoare sau chiar mai mult , versata adica cea care este antrenata atit de bine incit cu usurinta poate depista temperamentul , caracterul , personalitatea , echilibrul psihoemotional , sensibilitatile , posibilitatile de a deveni agresiv si formele pe care le poate lua, slabiciunile , s.a.m.d. faptul de a-si cunoaste interlocutorul , fara a-l vedea , este un lucru usor, cu conditia sa fie atent si sa retina ce posteaza in timp.
Deci, dupa ce activezi pe un forum o buna perioada de timp, angrenindu-te in discutii de factura cit mai diversa, persoana ta nu mai este necunoscuta pt. cei interesati. In baza acestei cunoasteri cei mai multi ne catalogam , sumar este adevarat, ca fiind intr-un fel sau altul . Pai si dupa ce apuci de te exprimi intr-un fel anume si te lasi ,,citit" apai dupa aceea poti sa tot retractezi ca nu este asa cum se vede ...pt. ca deja este prea tirziu. Sau situatia in care ne imbulzim cu formule de ''amabilitate staruitoare" ...poate scoate la suprafata lucruri neasteptate. In general noi spunem ca urmarim si ca atacam ,,ideea" , si asa si este in prima instanta, dar prin ea atacam o prostie, o impolitete, o minciuna, o neseriozitate, o slabiciune, o proasta inspiratie sau crestere, o superficialitate, un tupeu obraznic sau nonsalant, un frate cabotin, mercantil sau hedonist,devoalam intentia reala din spatele unui sofism,si in cele din urma chiar falsitatea si impostura, adica o carenta sau un defect al caracterului in ultima instanta.
Pt. toate acestea scrise si demonstrate (dupa stiinta psihologiei) aici invit ,,amatorii" revendicativi (indiferent de sex) sa se gindesca bine inainte de a striga neantului : de unde ma sti tu pe mine? Deoarece acesta are un raspuns simplu : de la tine !
NB: un simplu emoticon ... spune multe !