[Danut7]

În prealabil postat de maria-luisa

Buna! Interesanta discutie!

Am si eu cateva intrebari:

1.se poate numi crestin cel care judeca pe altul?
2.dar cel care nu isi iubeste chiar si dusmanul?
3.mai poate fi socotit dusman acela pe care, desi l-ai privit ca dusman, il iubesti?
4.se poate numi credincios acela care, desi pronunta numele lui Dumnezeu, aduce hule impotriva altuia?
5.ce este de urat, omul rau sau rautatea in general?
6.unde este inceputul imparatiei lui Dumnezeu pe acest pamanant? Cum se poate infaptui Imparatia lui Dumnezeu pe pamant?
7. cand pacatuiesti cel mai mult impotriva Duhului Sfant? care sunt cele mai mari pacate impotriva Duhului Sfant?
8. ce ar trebui sa ne preocupe mai intai: viata de dupa moarte sau implinirea Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant?
9. Cum putem contribui la imparatia lui Dumnezeu pe pamant? suntem noi responsabili de aceasta?
10. este Hristos cu noi pe acest pamant? In ce fel?

Toţi "discipolii" lui Hristos ne numim creştini , mai mult sau mai puţin îndreptăţiţi,însă creştinul adevărat este precum Hristos si îl urmează pe Hristos.Ceea ce este caracteristic sau ar trebui sa fie caracteristic creştinismului este iubirea.Aşa ar trebui sa fie orice urmaş al lui Hristos, să-şi iubeasca dusmanii, să nu judece , să ierte pe cei ce ii greşesc,să răsplătească răul cu bine, să se roage pentru duşmanii săi,să binecuvânteze pe cei ce îl blesteamă, adică după cuvintele Mântuitorului : "Ceea ce vreţi să vi se facă vouă, acelea să le faceţi şi voi" şi "Întoarceţi şi obrazul celălalt".Desigur de cele mai multe ori nu reuşim să fim la fel precum Hristos, căci nu e usor să ne lepădăm de noi înşine, însă trebuie să încercăm să fim aşa.Lupta pentru Împărăţia lui Dumnezeu este o luptă continuă pentru dobândirea sufletelor noastre.Această luptă, Sfinţii Părinţi o numesc Războiul nevăzut.Dupa Cuvântul Evangheliei Împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte si cei ce osârduiesc(se silesc) pun mâna pe ea.Adică să ne silim sa facem cele ale lui Hristos şi ale iubirii şi să priveghem să nu cădem."Cui i se pare ca stă să ia aminte să nu cadă" şi "în răbdarea voastră ve-ţi dobândi sufletele voastre".

În legătură cu duşmănia : Dacă tu nu îl mai consideri duşman , atunci el pentru tine nu mai este duşman.Dacă începem sa vedem pe toţi oamenii , rod al creaţiei lui Dumnezeu, fiecare creat cu un scop, şi ca însăşi chip al lui Dumnezeu atunci ne va fi uşor să realizăm rostul fiecăruia pe acest pământ.Precum şi Einstein zicea "Refuz să cred că Dumnezeu joacă zaruri".Adică că nu-i pasă de creaţia Sa.Despre acestea nu voi vorbi eu, prea mult cu cuvintele mele, am să citez ce a spus Sfântul Ioan de Kronstadt.Am să încerc să produc o traducere personală din engleză in română.

"A nu se confunda omul, această imagine a lui Dumnezeu - cu răul care este în el, pentru că răul este numai nenorocirea lui accidentală, o boală, un vis al diavolului, dar esenţa omului - chipul lui Dumnezeu - este întotdeauna acolo".

"Unul dintre obiectivele de bază ale dragostei este de a vedea pe toată lumea salvată, transformată şi unită cu adevărata dragoste divină.Acest lucru este împiedicat de ceea ce el a numit "bucurie maliţioasă".El a spus, "O, cât de dezgustat sunt de această bucurie maliţioasă şi diavolească faţă/peste/la/în cursul de păcatele vecinului.Oamenii condamnă pe cineva o viaţă întreagă pentru un păcat pe care acesta l-a comis.Ei uită că iubirea extenuează totul.Un creştin trebuie să-şi dorească cu adevărat ca numele lui Dumnezeu să fie lăudat constant atât în el cât si în aproapele ca toţi să devină Templu al lui Dumnezeu."

http://www.orthodoxphotos.com/Holy_F..._of_Kronstadt/

O vorbă spune aşa "urăşte păcatul şi nu pe păcătos".

Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ , incepe cu Hristos şi cu Biserica care este corabia care navighează prin această mare involburată a păcatului.

Când păcătuim mai mult împotriva Duhului Sfânt, aici nu prea ştiu să-ţi răspund, am văzut că ţi-a răspuns iustin10 : Atunci când deznădăjduim. Orice păcat este păcat , mulţi păcătuim , însă ceea ce este cel mai important este să ne ridicăm de fiecare dată când cădem.Atunci când nu facem asta atunci greşim cel mai mult faţă de Duhul Sfânt.Singurul păcat care nu are iertare este hula împotriva Duhului Sfânt.Hula împotriva Duhului Sfânt este respingerea totală a lui Dumnezeu si ura faţă de Dumnezeu,de adevăr si de tot ceea ce este bun si sfânt până în final, adica de toate cele ce sunt ale Duhului.Aşa cred eu.

Cred ca ar trebui să ne preocupe Împărăţia lui Dumnezeu , să facem roade vrednice de iertare şi roade bune că Orice pom care nu va aduce rod bun se va tăia şi se va arunca în foc.Să lucrăm cu cutremur mântuirea noastră."Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii" zice înţeleptul, şi "nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, temeţi-vă de Cel ce poate sa vă arunce de vii în gheenă" zice Hristos.

Ca să contribuim la Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ trebuie sa devenim fii şi fiice ai lui Hristos şi ai Bisericii.Împărăţia lui Dumnezeu este inăuntrul nostru, tot acolo trebuie să-l căutăm şi pe Dumnezeu.Găseşte-te pe tine mai întâi ca să-l poţi gasi si pe Dumnezeu.Ca să contribuim la lucrarea Împărăţiei , trebuie şi noi să devenim precum oile cele de-a dreapta.Să dăm viaţă credinţei noastre.Hristos este cu noi până la sfârşitul veacurilor, iar Biserica Sa nu va fi biruită in veac.Biserica suntem noi oamenii, ogorul lui Dumnezeu.Hristos nu ne va lăsa.Am sa zic o povestioară.Moare un om şi i se arată tabloul vieţii sale.Peste tot vede cate 2 urme de paşi, însă în momentele grele şi de strâmtoare doar o pereche.Omul îl întreaba pe Hristos: Doamne de ce m-ai lăsat singur atunci când aveam mai mare nevoie de Tine?Iar Hristos îi răspunde: Nu te-am lăsat singur ci te-am purtat în braţele Mele.