ne mai invredniceste Dumnezeu si de aceasta, pe unii mai mult pe altii mai putin, dar nu se cade sa ne oprim CU RATIUNEA asupra prezentei Harului lui Dumnezeu. pentru cei mai sporiti, exista trepte ale rugaciunii - rugaciunea mintii, rugaciunea inimii... pentru noi, cei patimasi, ne rugam foarte mult doar cu buzele, iar atunci cand incercam sa indreptam MINTEA spre cuvintele rugaciunii, sa ne mai si concentram, parca atunci descoperim, de fapt, rugaciunea. de la concentrare si adunarea mintii pana la prezenta Harului e cale lunga. nu pot vorbi din ce imi este strain. atunci cand il simtim pe Hristos mai aproape de noi, se cade sa cadem si mai mult in rugaciune, in pocainta, in bucuria "cu cutremur" in fata acestor taine, si nu sa vorbim despre ele. lucrurile bune pe care le facem nu trebuie sa le vedem noi. noi sa ne vedem pacatele, ca in rest vede Dumnezeu tot, nu uita nimic. :) Daca vrei sa afli mai mult despre prezenta Harului, pe langa rugaciune, citeste din Sfantul Siluan sau din Sfantul Serafim de Sarov. acolo gasim MASURI LA CARE SUNTEM CHEMATI. Doamne ajuta!
|