m-ai prins! :)) eu acum mi-am dat seama ca vorbeam mai mult de un lucru particular. am vrut sa ma refer la ce simtim noi in momentul in care ne rugam, spre ce ne indreptam gandurile si cuvintele. spre Hristos! si cum ne indreptam spre Hristos? rugandu-L sa ne miluiasca pe noi, pacatosii. am vrut sa spun ca atunci cand ne rugam sa nu spunem "eu acum ma rog ca sa dobandesc har" sau "hai ca incep sa ma rog, ca prin rugaciune vine harul, deci stau aici cateva minute in genunchi si astept harul sa vina". Harul vine PRIN pocainta. deci noi cand ne rugam, mintea si inima sa ne stea numai si numai la pacatele noastre (pe langa rugaciunile pentru altii sau pentru felurite trebuinte binecuvantate). deci sa retinem cuvantul acesta - harul vine PRIN pocainta, NU DUPA pocainta. e o mare diferenta atat in felul in care intelegem rugaciunea, cat si in felul in care ne traim viata. Crestinul nu trece pe langa suferinta ci PRIN suferinta. Sper ca nu m-am pierdut in cuvinte, oricum iti multumesc pentru citat. Doamne ajuta!
|