Citat:
În prealabil postat de iustin10
Multumesc andrei_im,cam la acest gen de discutie ma gandeam cand am deschis acest thread.Adica mai rupta din teologia dogmatica.
Orcum ,am aflat mai multe,si anume acele exemple de induhovnicire ale sfintilor ale caror scrieri mi le-ati recomandat
Cateva detalii totusi:
"se incepe cu PURIFICAREA (patimi, despatimire, purificarea de patimi prin virtuti),"
Purificarea aceasta ,la randul ei are nevoie de har,ca noi nu putem nici macar sa punem inceput mantuirii noastre fara har .Adica chiar si la nivelul nostru incepator,avem nevoie de har.
"Harul este primit de fiecare om in parte la SFANTUL BOTEZ"
Pai deci acelasi har de care vorbim,pe de o parte tindem spre el,pe de alta ,il avem chiar de la inceput. Pe de o parte doar parinti sfinti,si capabili de smerenie ating acest har,pe de alta il avem toti cei botezati ortodox
Explicati-mi si mie va rog,e vorba de alte 'intelesuri' ale cuvantului har?
|
avem nevoie de har mereu. prin voia noastra legata de harul lui Dumnezeu scapam sa zicem de... patima betiei, dar tot de la harul lui Dumnezeu vin darurile Duhului Sfant, de care s-au invrednicit Sfintii. avem nevoie de har si cand plecam la facultate, sau la servici. peste tot! de aceea avem nevoie de rugaciune neincetata.
nu este vorba de alte intelesuri. cred ca acest har interior pe care il primim la Botez are legatura cu Imparatia Cerurilor care se afla inauntrul nostru. Daca ai observat in picturile catolice (sau chiar in unele icoane ortodoxe secularizate), toti "sfintii" se roaga cu ochii spre cer, de parca ar astepta sa le arunce Dumnezeu ceva. este o reactie zic eu fireasca, pentru nu exista har in biserica catolica, si atunci sufletul se arunca spre el ca ceva strain de el. in ortodoxie, aflam din filocalie despre rugaciunea lui Iisus pe care parintii o rosteau cu capul in jos, cu barbia in piept. este o aplecare spre inima, este o dorinta de indumnezeire a TOT, a intregii firi omenesti. undeva am citit ca nu trebuie sa privim spre cer asteptand pe Dumnezeu, caci cerul este salasul vrajmasilor nevaturi, care ne vor cere socoteala in vamile VAZDUHULUI. undeva in Pateric am citit de un sfant care douazeci de ani cat a vietuit in manastire, nu si-a ridicat privirea nici sa se uite la pridvorul bisericii!
e o mare diferenta aici. din cate stiu (e posibil sa ma insel), prin rugaciunea lui Iisus, batem la usile inimii pe care le-am inchis prin pacate si patimi, pentru a-L descoperi pe Hristos acolo. cred ca asta inseamna Imparatia dinlauntrul nostru. va rog sa ma corectati daca gresesc.