Citat:
În prealabil postat de copacel
"Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu." (Efeseni 2:8)
Noi, nu putem face nimic pentru mantuirea noastra. Putem doar sa alegem, prin credinta, sa primim darul lui Dumnezeu. Iar aceasta credinta duce la schimbarea vietii si caracterului nostru. Credinta intr-un dar asa de mare si plin de dragoste (o viata vesnica fara suferinte) nu ne poate lasa la fel cum am fost.
Daca nu apar schimbari in viata noastra, inseamna ca nici credinta nu este (doar la nivel declarativ). Dumnezeu cunoaste cel mai bine aceste lucruri si ne va judeca.
"Caci atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica." (Ioan 3:16)
|
Credinta care nu se traduce in fapte moarta este.
Iar de la credinta la fapte, este vointa omului, in aspect neglijat sau minimalizat de protestanti.
Se pare ca ei cred ca Dumnezeu impune credinciosului un anumit curs al actiunilor sale, imediat ce acesta decide sa creada iar in concluzie, indiferent ce face credinciosul este de la Dumnezeu, chiar daca faptele sale afirma contrariul, el este totusi un om "mantuit" aflat sub puterea harului.
Deci pocainta nu mai are sens pentru ca greselie nu-i mai aparti in mod direct, el este alt om.
Cat de falsa este aceasta invatatura si cum il conduce pe om spre Iad cred ca este destul de limpede..