Citat:
În prealabil postat de glykys
Fani,sa-mi fie cu iertare, dar te contrazici! Aduci in prim plan exemplul primilor crestini numai cand te avantajeaza in argumentatia ta. Or, un model se imbratiseaza cu plusurile si cu minusurile lui. Daca este sa fim ca primii crestinii, apoi sa fim intocmai, daca nu, nu! Or fi avut ei impartasanie deasa si alte lucruri dupa care unii dintre noi tanjesc, dar aveau si viata impecabila, si strictete, si mai putine pacate, si, printre altele, acest caracter inchis, de casta.
Vorbesti despre dragoste cu mare usurinta... nu stiu, eu nu am ajuns la acest nivel. Cred ca nu se cade, totusi, ca noi sa avem mai multa dragoste decat sfintii care si-au jertfit sangele pentru a ne pastra credinta neintinata. Nu am nimic cu celelalte confesiuni, sa se roage fiecare pe limba si legea lui pentru ce or vrea, insa in bisericile / casele lor de adunare. dar eu una nu sunt in stare sa ma rog cum se cuvine nici macar pentru mine, daramite pentru toate natiile si confesiunile...
|
M-am gandit ca os a spuna cineva asta (cu primii crestini) ;-)
Pai, eu nu am zis nici acolo ca trebuie sa facem exact ca ei, trebuie adaptate multe lucruri la timpul nostru si trebuie tinut seama bineinteles si de traditia vie a Bisericii care s-a dezvoltat intre timp. esenta trebuie pastrata, nu detaliile si contingentele. De ex. nu am spus nicaieri ca ar trebui sa facem spovedanie publica in loc de particulara, ca ar trebui sa tinem slujba noaptea si in casele oamenilor, ca ar trebui sa ne impartasim imediat dupa o agapa (cum faceau ei), ca ar trebui sa tinem slujba asa cum o tineau ei si sa renuntam la liurghia dezvoltata intre timp, ca ar trebui sa renuntam la monahism, ca ar trebui sa nu mai facem cununie (ca nu exista in primul mileiu) ci doar o binecuvantare si impartasania comuna a mirilor. Nu, nu ar trebui sa facem asa, insa ar trebui sa invatam din aceste practici ce trebuie invatat.
Daca este vorba sa ne ceara cineva sa renuntam la credinta ar trebui sa avem curajul martiriului ca sfintii, insa aici nu ne cere nimeni sa renuntam, ci doar sa facem niste rugaciuni cu ceilalti.
Nu inteleg de ce a devenit in Romania un lucru atat de rau vazut. Nu era asa acum un numar de ani. Ce se intampla cu voi? De ce confundati lepadarea de ortodoxie cu niste rugaciuni?