View Single Post
  #63  
Vechi 18.01.2010, 12:08:42
adelin's Avatar
adelin adelin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 05.08.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 113
Implicit

Citat:
În prealabil postat de lore86 Vezi mesajul
am citit toate postarile de pana acum. e adevarat si pe mine ma preocupa aceste lucruri.inca foarte mult. dar in acelasi timp imi provoaca o durere imensa. mi-e greu sa ma gandesc la vremurile acelea.
multi din cei care ati postat sunteti baieti/barbati. eu sunt mama. mama a trei copii mici. vb cineva de martiriul brancovenilor. foarte frumos. mi-a placut dintodeauna. m-a emotionat mereu. acum, cand exista sansa sa mi se ceara si mie asa ceva ma ingrozesc. Il iubesc pe Dumnezeu din tot sufletul, dar imi iubesc si copiii.cu mintea si inima de acum nu cred ca voi rezista sa fug cu copiii prin munti, sa traiesc cu radacini si sa ii vad murind de foame. nu am putere, nu am curaj . e adevarat, nu am nici credinta destula. nu stiu ce va fi atunci.

sf lavrentie al cernigovului spunea ca in zilele acelea Dumnezeu va trimite boli in trup, boli firesti, care vor avea menirea sa ii curete pe cei ravnitori, dar slabi.uneori ma gandesc ca poate aceasta va fi si soarta mea.

se vb despre martiriu. dar eu intreb: cati parinti de copii mici pot vb despre asa ceva?cati mai au taria lui Brancoveanu. fiti sinceri cu voi insisi...

frumos a zis cineva mai devreme:sa nu ne credem martiri, sa incercam sa fim crestini.
Dumnezeu le va randui pe toate dupa marea sa bunatate si dupa multimea credintei noastre

datoria noastra e sa ne rugam, ca sa ne intareasca Dumnezeu ptr vremurile ce vor veni...
Lore86, nu te intrista, nu te deznadajdui! Si noi, care inca nu avem copii, suntem de asemenea cam dar, cu nadejde in Dumnezeu, trebuie sa mergem mai departe. Pana acum nu n-ea lasat Dumnezeu nici sa murim de foame, nici de frig si nici de sete, nici sa suferim de pe urma unor lipsuri. Nu am trecut prin adevarata suferinta a lipsurilor, prin care au trecut strabunii nostri dupa razboi, cand bolile bantuiau foarte inspaimantator, cand oamenii erau saraci si stramtorati foarte mult, toate proviziile statului fiind consumate pentru razboi. Noi nu avem un Dumnezeu ca cel al africanilor, la care ei se inchina, dar acela la care se inchina ii sala practic sa moara de foame; noi ne inchinam la Dumnezeul crestinilor, la Dumnezeu Cel in trei ipistasuri, si la Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Cand nu suntem in masura sa se inalte rugaciunea noastra catre Dumnezeu, o avem pe Maica Domnului rugatoare pentru noi. De aceea spun ca nu trebuie sa deznadajduim.
Reply With Quote