[dani2004]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Ce sens ar fi avut un asemenea verset pentru poporul ce păzea cu stricteţe sabatul? Scriind Geneza, Moise nu a intenţionat să descrie amănunţit tot ce făceau şi credeau strămoşii, ci doar experienţa lor cu Dumnezeu în momentele cheie ale vieţii. În rest, nici nu ni se spune că patriarhii ar fi mâncat caş. Dar devreme ce erau păstori, avem tot dreptul să gândim că mâncau caş. Dacă ni se spune în Geneza 2 că Dumnezeu, după ce a creat familia, a sfinţit ziua a şaptea a săptămânii, apoi ciclul săptămânal este amintit în repetate rânduri în cartea Genezei, fie sub forma repetată de „7 zile” (în naraţiunea Potopului, cap. 7-8), fie sub numele de săptămână (în discuţia dintre Iacob şi Laban), înseamnă că era cunoscut şi sabatul. Altminteri, ce sens poate avea săptămâna, fără o zi deosebită care să delimiteze ciclul? De la Moise până pe vremea lui Elisei, deasemenea nu mai este amintit sabatul, cu excepţia cărţii Psalmilor. Dar nimeni nu se îndoieşte că exista. Jubileul este poruncit în Legea lui Moise, dar nu mai este atestat mai târziu. Înseamnă că nu s-a ţinut deloc? Argumentele pe care le ceri erau fără sens pentru evrei, ei nu păzeau duminica. Maica Domnului ar fi fost scandalizată la ideea necurată de a păzi prima zi a săptămânii în locul sabatului!

Asta ati vrea voi sa fie si ati zis ca este asa.
Daca ati fi consecventi cu propriul principiu, ati tacea. Sau ati zice "nu este scris".