Citat:
În prealabil postat de caliyo
Din pacate, e un subiect dureros pt. mine, eu aflandu-ma uin situatia ingrata de a-mi dori f. mult un copil si a nu avea cu cine il face. Da, am in jurul varstei de 35 de ani, toata viata mi.-am dorit sa am o familie, nu am standarde ridicate de neatins( pot spune ca am coborat stacheta destul de mult) dar nu am intalnit pana acum nici un barbat care sa isi asume responsabilitatea intemeierii unei familii( casatorie, copii). Am pierdut mult timp tot asteptand pe x si pe y sa se hotarasca pana m-am saturat si am pus punct.
Si eu sunt de acord ca e un gest egoist sa am un copil de una singura dar credeti-ma ca mi se rupe sufletul cand le vad pe alte femei care au facut acest gest si se bucura de copiii lor.
|
Domnisoara,cu permisiunea dumnavoastra,imi spun parerea.Este un lucru nobil sa cresti un copil.Era o vorba in popor:-Nu este om cel care n-a construit o casa,n-a plantat un pom si n-a crescut un copil.Si apoi,sa nu uitam,femeia se mantuieste prin facerea de prunci.Acum,ideal este prin casatorie.Dar daca dintr-un motiv sau altul(din uratenie sigur nu,in realitate nu exista om urat)nu va-ti casatorit,aveti posibilitati materiale si doriti din tot sufletul un copil FACETI-L.Nu exista nimic pe lumea aceasta care sa echivaleze bucuria ce o simte un parinte cand este imbratisat de copil.Atat trebuie sa aveti grija ca ulterior copilul sa nu aiba relatii intime cu eventualii frati.