Ce veti face voi cand vor veni vremuri de pribegie?

Pana una alta...nu stiu daca apuc ziua de maine.
Mai fratilor, tocmai asta vrea vrasmasul... Sa ne umple timpul "liber" cu acest timp de "ganduri". Mai bine sa ne ingrijim de clipa de ACUM.

Citind intrebarea ta, am gandit asa:
Ce vei face Jenico daca maine vei avea un accident si vei paraliza???
Stii ce vei face? Cum vei reactiona? Poate voi da...eu una, NU!
Eu cred ca poti cunoaste durerea (cu adevarat) numai experimentand-o.
De aceea spun toti parintii duhovnicesti NU da sfat la altul sa faca decat ceea ce tu insuti ai facut!
Cum sa-ti cer sau sa spun fa asa sau altfel cand nici eu insumi nu stiu cum voi reactiona???

Sau vorba romanului nostru...
"Dupa razboi multi viteji de arata".

Acum "povestim vorbe" frumoase.. facem scenarii, scriem file intregi despre "ce voi face eu"..Dar cand vine dracul cu adevarat in fata mea....auuuuuuuu uit TOT ce am spus/scris.

Spune asa frumos parintele Arsenie Papacioc
"Omul de azi isi limiteaza viata - gandirea si trairile - doar ta cele de aici si de acum. Credeti ca, atata timp cat omul traieste pentru ce-i aici si nu pentru ce-l asteapta acolo, se mai gandeste la mantuire in masura in care ar trebui sa o faca?"

Asa ca mai bine sa ne traim viata umplandu-ne mintea si inima cu rugaciunea..decat cu grija ca voi muri maine. Si daca mor, ce-i?? Mor si gata! Problema e CUM mor..

Sant vremuri grele..asta se vede cu ochiul liber...nu mai trebuie "ochelari". dar ce fac eu in aceste vremuri?? Stau si plang sau caut sa ma tin de rugaciune precum copilasul de poala mamei??

Tot parintele Arsenie spunea ca, daca incepem razboiul mintii ( al grijilor) nu mai conteaza vremea in care traim. Moartea e aceeasi!
Nu spun sa neglijam vremurile in care traim...dar nici sa dam frau liber fricii, grijilor, necazurilor ci sa umplem Mintea si Inima cu Rugaciunea.
In rest, Bucurie!